Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 14:45 - Biblia în versuri 2014

45 Casa să fie dărâmată, Iar tencuiala să se ia – Și lemnul ei asemenea – Căci toate fi-vor lepădate, Îndat’, afară din cetate. Locul în cari s-au aruncat, Are să fie necurat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

45 Să dărâme casa – pietrele, lemnul și toată tencuiala – și să le ducă într-un loc necurat în afara cetății.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

45 Proprietarul ei să o dărâme – atât pietrele și lemnul, cât și toată tencuiala ei – și să le ducă într-un loc necurat, în exteriorul orașului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

45 Să dărâme casa, pietrele, lemnele și toată tencuiala casei. Să fie scoase în afara cetății, într-un loc impur!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

45 Să dărâme casa, lemnele și toată tencuiala casei și să scoată aceste lucruri afară din cetate, într-un loc necurat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

45 Și vor dărâma casa, pietrele ei și lemnele ei și toată tencuiala casei și le vor scoate afară din cetate într‐un loc necurat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 14:45
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Stâlpul lui Baal a fost sfărmat, Iar templul i l-au dărâmat, Încât el a ajuns apoi, A fi hazna pentru gunoi. Grămada de moloz făcută, Și azi mai poate fi văzută.


Orice-nălțime-a-ndepărtat; Stâlpi idolești a dărâmat; Iar Astarteele aflate, În țara lui, au fost tăiate. A sfărâmat, de bună seamă, Și șarpele cel de aramă Pe care Moise l-a făcut, Căci împăratul a văzut Că oamenii poporului Ardeau tămâie-n fața lui. Ba chiar și-un nume ei i-au pus Și astfel „Nehuștan” i-au spus, Dar Ezechia l-a zdrobit Și-afară-apoi l-a azvârlit.


El, la Ierusalim, s-a dus Și-a poruncit, foc, de s-a pus, Îndată, Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe cari, Cetatea le avea, mai mari.


Din al lor număr, ia – atunci – Câțiva, în flăcări să-i arunci. Din peri-aceștia arși, pe loc, O să se nască un nou foc Și împotrivă va fi el, Copiilor lui Israel.”


Se rade tencuiala toată, Căci trebuie ca să se scoată Apoi, cu pietrele luate, Afară din acea cetate. Iar locu-n cari s-a aruncat, Are să fie necurat.


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să intre-n casă cineva, Cât timp e-nchisă, să se știe Că necurat are să fie, Până când se va fi-nserat.


Când împăratul a aflat, Furia lui s-a revărsat: Cu oastea sa, el a venit, Pe-acei tâlhari i-a nimicit Și-a dărâmat lucrarea lor.


Iisus, atunci, i-a întrebat: „Vedeți aceste clădiri? Toate, Să știți că fi-vor dărâmate: Piatră pe piatră n-o să stea – Nimic nu va mai rămânea!”


Dar curtea din afara lui – Adică cea a Templului – Să n-o măsori, pentru că, iată, Aceasta e, la Neamuri, dată, Și-apoi, trei ani și jumătate, Rămâne-va sfânta cetate, Pe mâna Neamurilor care Au să o calce, în picioare.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ