Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 14:43 - Biblia în versuri 2014

43 Dar dacă rana va apare Când s-a sfârșit astă lucrare – Când pietre s-au înlocuit Și când pereți s-au tencuit –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

43 Dacă pata apare din nou în casă, după ce au fost scoase pietrele și după ce casa a fost răzuită și tencuită,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

43 Dacă pata reapare pe zidul casei după ce au fost scoase pietrele și după ce ea a fost răzuită și tencuită,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

43 Dacă pata revine și erupe [din nou] pe casă după ce au scos pietrele, după ce au răzuit și tencuit casa,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

43 Dacă rana se va întoarce și va izbucni din nou în casă, după ce au scos pietrele, după ce au răzăluit și tencuit din nou casa,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

43 Și dacă rana se va întoarce și va izbucni în casă după ce s‐au scos pietrele, și după ce s‐a răzăluit casa și s‐a tencuit:

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 14:43
9 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Și-n spurcăciunea ta, vrei iar, Numai nelegiuire doar! Iată, pentru că Eu am vrut, Curată să te fi făcut – Dar n-ai voit a fi curată – Nu vei mai fi tu, curățată, Până când trece-va urgia Și Îmi voi potoli mânia.


Să poruncească să se-adune, Pietre, din nou, pentru-a se pune În locul celor necurate, Care au fost, din zid, luate, Iar casa astfel primenită, Trebuie – toată – tencuită.


Preotul se va-ntoarce-n ea. Atuncea, dacă va vedea Că rana leprei s-a întins Și că pereți noi a cuprins, Va ști că lepra-i învechită, Iar casa fi-va părăsită, Pentru că este necurată.


Când preotul se-ntoarce-n ea, Iar rana pe cari o avea, Pe-ai ei pereți, nu s-a întins Și-n juru-i, ziduri, n-a cuprins, După ce fi-va-nlocuită Piatra, iar casa tencuită, Să o declare drept curată, Căci rana este vindecată.


Și este foarte-adevărat, Că toți cei care au scăpat De-ntinăciunea lumii lor, Atunci când, pe Mântuitor – Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, L-au cunoscut – și-apoi s-au dus, Iarăși, de unde au venit – În lume – și s-au poticnit Iar, în întinăciunea ei, Fiind robiți oameni-acei, Acuma, vor avea o stare, Mai rea decât acea pe care, Ei au avut-o – țineți minte! – Fiind, în lume, mai ‘nainte.


Exact precum a cuvântat Vechea zicală, s-a-ntâmplat, Cu acești oameni: „Înapoi, Se-ntoarse câinele apoi, La ceea ce el a vărsat”, Sau „În mocirlă a intrat, Ca să se tăvălească, iată, Scroafa care a fost spălată”.”


Drept stânci ascunse sunt apoi, Oameni-aceștia, printre voi, Atuncea când sunt invitați, La mesele pe cari le dați, Din dragoste. Fără rușine, Se-ndoapă, cât pântecu-i ține. Ca norii, fără apă, sânt Oameni-acești, purtați de vânt. Ei, pomi tomnatici, s-au vădit, Care, nicicând, nu au rodit, Căci ei, de două ori – dragi frați – Sunt morți și dezrădăcinați.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ