11 Preotu-n urmă trebuiește, Pe cel care se curățește, Să-l ducă-n fața Domnului, Cu toate darurile lui, La ușa cortului chemat „Al întâlnirii”, de îndat’.”
A opta zi, omul să ia, Doi mielușei; de-asemenea, Va mai lua o oaie care Numai un an de zile are. Mieii și oaia – să se știe – Fără cusur doresc să fie. Iar dintr-o efă de făină, Cu trei zecimi, el să mai vină, Căci floarea de făină are Dată a fi, dar de mâncare, Cu untdelemn amestecat. Ulei mai trebuie luat – Un log (adică un pahar) – Să însoțească acest dar.
Preotu-apoi, un miel, să ia, Jertfă de vină, ca să-l dea. Mielul să fie însoțit De untdelemnul dăruit. Acestea fi-vor legănate, Mai înainte de-a fi date, Pentru că daru-nfățișat Este un dar ce-i legănat.
A opta zi când o să fie, Cu-aceste lucruri, el să vie Și pentru curățirea lui, O să le dea preotului. Aceste lucruri vor fi date La ușa cortului. Luate Vor fi, din mâna omului, Acolo-n fața Domnului.
Leviții, toți, s-au curățat Și, hainele, și le-au spălat. Aron i-a legănat apoi, Și înainte și-napoi, Ca pe un dar ce-i legănat Cari Domnului, îi e-nchinat. El a făcut și-o ispășire, Pentru-a le face curățire.