10 A opta zi, omul să ia, Doi mielușei; de-asemenea, Va mai lua o oaie care Numai un an de zile are. Mieii și oaia – să se știe – Fără cusur doresc să fie. Iar dintr-o efă de făină, Cu trei zecimi, el să mai vină, Căci floarea de făină are Dată a fi, dar de mâncare, Cu untdelemn amestecat. Ulei mai trebuie luat – Un log (adică un pahar) – Să însoțească acest dar.
10 În ziua a opta, să ia doi miei fără cusur și o mielușea de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o efă de făină aleasă, ca dar de mâncare amestecat cu ulei, și un log de ulei.
10 În a opta zi să ia doi miei și o mielușea de un an, fiecare fără defect, plus trei zecimi dintr-o efă de făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei ca dar de mâncare, împreună cu un log de ulei.
10 În ziua a opta, să ia doi miei fără cusur și o mieluță de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o éfă de făină aleasă ca ofrandă frământată cu untdelemn și un log de untdelemn!
10 A opta zi, să ia doi miei fără cusur și o oaie de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o efă de floarea făinii, ca dar de mâncare frământat cu untdelemn, și un log (pahar) de untdelemn.
10 Și a opta zi să ia doi miei fără cusur și o mielușea de un an fără cusur și trei zecimi de floarea făinii frământată cu untdelemn ca dar de mâncare și un log de untdelemn.
Când îi aduci pe cei doi miei, A zecea parte ai să iei Apoi, tu, dintr-o efă care Va fi din a făinii floare. Un sfert de hin, vreau să mai iei (Deci cam trei litri) de ulei Cari din măsline e făcut Și care, drojdii, n-a avut. Făina mai întâi luată, Cu-acesta fi-va frământată. La urmă vei aduce vin, Care va fi un sfert de hin, Iar jertfa pentru băutură, Mereu, va fi-n astă măsură. Deci toate-acestea să le iei Și să le-aduci, cu cei doi miei.
Dacă un om vine, în urmă, Și va aduce-un dar din turmă, Din miei sau capre – cum va vrea – Ca ardere de tot să-l dea, Două cerințe să-mplinească: Să fie parte bărbătească Și fără de cusur să fie.
Dacă ăst dar va fi, în urmă, Adus ca ardere de tot De la cireadă, Eu socot Ca două cereri să-mplinească: Să fie parte bărbătească Și fără de cusur să fie. Jertfa pe care Mi-o dă Mie, La ușa cortului, adusă Are să fie și-apoi pusă Acolo-n fața Domnului, Pentru a fi-nchinată Lui, Căci astfel doar darul făcut, Îi va fi Domnului, plăcut.
Preotu-n urmă trebuiește, Pe cel care se curățește, Să-l ducă-n fața Domnului, Cu toate darurile lui, La ușa cortului chemat „Al întâlnirii”, de îndat’.”
Preotu-apoi, un miel, să ia, Jertfă de vină, ca să-l dea. Mielul să fie însoțit De untdelemnul dăruit. Acestea fi-vor legănate, Mai înainte de-a fi date, Pentru că daru-nfățișat Este un dar ce-i legănat.
Dacă-i sărac omul acel, S-aducă doar un singur miel; Cu-acesta, trebuie să vină, Să îl dea jertfă pentru vină. De preot, el va fi luat – După ce-ntâi l-a legănat – Să facă pentru omu-acel, O ispășire-n acest fel. Deci dacă e sărac și n-are, Să ia din a făinii floare, Doar o zecime-amestecată Cu untdelemn și frământată. Un log de untdelemn să ia Și preotului să îl dea.
„Dacă-I aduce cineva, Lui Dumnezeu, un dar, cumva, Și-acesta e o jertfă care Luată este din mâncare, Darul cu care o să vină Va fi din floarea de făină. Iată cum fi-va pregătită: Cu untdelemn va fi stropită, Apoi tămâie-adăugată.
„Voiesc să știe fiecare, Că nici o jertfă de mâncare, Ce pentru Domnu-n dar s-a dat, Să nu fie cu aluat. De-asemeni, încă se mai cere Să nu se facă nici cu miere – A voastră jertfă de mâncare – Ci doar din a făinii floare. Ea fi-va-n fața Domnului, Arsă de para focului.
Orișice dar pentru mâncare Va trebui sărat cu sare. Mereu, ea să se folosească. Nicicând, sarea să nu lipsească, Pentru că ea, pe-acest pământ, E semnul tău, de legământ Ce ți-a fost dat de Dumnezeu. Deci te vei îngriji, mereu, Ca darurile de mâncare Să le-nsoțești numai cu sare.”
Mielul acesta, negreșit, Are să fie însoțit, Atunci, și de-a făinii floare. Două zecimi de efă are Făina care va fi dată, Și trebuie amestecată Cu untdelemn. Darul gătit Pentru mâncare, mistuit, Va fi de para focului Și-astfel, în fața Domnului, Va face un miros plăcut, Așa precum este cerut. Jertfă de băutură-apoi, Mai trebuie s-aduceți voi. Aceasta o veți da, din vin, Și va avea un sfert de hin.
S-adăugați, la fiecare, Și darul lor pentru mâncare, Cari din făină-i frământat, Cu untdelemn amestecat. Două zecimi să pregătiți – Din efă – să le dăruiți O dată cu berbecu-apoi, Iar trei zecimi să luați voi – Din efă – pentru un vițel
Apoi, un dar va fi adus, Care – așa precum se știe – Un miel de-un an are să fie. Acela o să trebuiască, Fără cusur, să se vădească. Mielul, Eu am să îl socot Să-Mi fie ardere de tot. O oaie de un an apoi, Mai trebuie s-aduceți voi. Și-aceasta, de-asemenea, Nici un cusur nu va avea. Oaia să aibă drept menire De jertfă pentru ispășire. Și un berbec să mai luați – Fără cusur – și să Mi-l dați. El o să aibă drept menire De jertfă pentru mulțumire.
O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit, Fusese și ligheanu-acel. Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea, s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În vase fost-a frământată.
Apoi, i-a zis, leprosului: „Du-te! Să nu spui nimănui, Ci preotul, doar, să te vadă; Apoi, grăbește-te de adă Darul, de Moise, rânduit, Spre mărturie-a fi jertfit.”
„Acum, că te-ai tămăduit, Cu nimenea să nu vorbești, Ci caută să te grăbești Și preotului te arată, Iar darul ce a fost, odată – De către Moise – rânduit, Pentru cel ce s-a curățit De lepră, să îl duci, să fie, Pentru preoți, drept mărturie.”
Apoi, Iisus i-a poruncit Să tacă. „Du-te, negreșit” – I-a mai spus El – „ca să te vadă Doar preotul, iar apoi, adă Darul, de Moise, rânduit, Fiindcă fost-ai curățit; Căci pentru ei, de mărturie, Aceasta trebuie să fie.”
De-aceea, vreau ca să se știe Că Eu sunt acea pâine vie, Ce-a pogorât din cer. Cumva, Dacă mănâncă cineva, Din ea, va viețui mereu. Pâinea aceasta-i trupul Meu Și pentru-a lumii viață-l dau.”