Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 14:10 - Biblia în versuri 2014

10 A opta zi, omul să ia, Doi mielușei; de-asemenea, Va mai lua o oaie care Numai un an de zile are. Mieii și oaia – să se știe – Fără cusur doresc să fie. Iar dintr-o efă de făină, Cu trei zecimi, el să mai vină, Căci floarea de făină are Dată a fi, dar de mâncare, Cu untdelemn amestecat. Ulei mai trebuie luat – Un log (adică un pahar) – Să însoțească acest dar.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

10 În ziua a opta, să ia doi miei fără cusur și o mielușea de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o efă de făină aleasă, ca dar de mâncare amestecat cu ulei, și un log de ulei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 În a opta zi să ia doi miei și o mielușea de un an, fiecare fără defect, plus trei zecimi dintr-o efă de făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei ca dar de mâncare, împreună cu un log de ulei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 În ziua a opta, să ia doi miei fără cusur și o mieluță de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o éfă de făină aleasă ca ofrandă frământată cu untdelemn și un log de untdelemn!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 A opta zi, să ia doi miei fără cusur și o oaie de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o efă de floarea făinii, ca dar de mâncare frământat cu untdelemn, și un log (pahar) de untdelemn.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și a opta zi să ia doi miei fără cusur și o mielușea de un an fără cusur și trei zecimi de floarea făinii frământată cu untdelemn ca dar de mâncare și un log de untdelemn.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 14:10
26 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Când îi aduci pe cei doi miei, A zecea parte ai să iei Apoi, tu, dintr-o efă care Va fi din a făinii floare. Un sfert de hin, vreau să mai iei (Deci cam trei litri) de ulei Cari din măsline e făcut Și care, drojdii, n-a avut. Făina mai întâi luată, Cu-acesta fi-va frământată. La urmă vei aduce vin, Care va fi un sfert de hin, Iar jertfa pentru băutură, Mereu, va fi-n astă măsură. Deci toate-acestea să le iei Și să le-aduci, cu cei doi miei.


Dacă un om vine, în urmă, Și va aduce-un dar din turmă, Din miei sau capre – cum va vrea – Ca ardere de tot să-l dea, Două cerințe să-mplinească: Să fie parte bărbătească Și fără de cusur să fie.


Dacă ăst dar va fi, în urmă, Adus ca ardere de tot De la cireadă, Eu socot Ca două cereri să-mplinească: Să fie parte bărbătească Și fără de cusur să fie. Jertfa pe care Mi-o dă Mie, La ușa cortului, adusă Are să fie și-apoi pusă Acolo-n fața Domnului, Pentru a fi-nchinată Lui, Căci astfel doar darul făcut, Îi va fi Domnului, plăcut.


Preotu-n urmă trebuiește, Pe cel care se curățește, Să-l ducă-n fața Domnului, Cu toate darurile lui, La ușa cortului chemat „Al întâlnirii”, de îndat’.”


Preotu-apoi, un miel, să ia, Jertfă de vină, ca să-l dea. Mielul să fie însoțit De untdelemnul dăruit. Acestea fi-vor legănate, Mai înainte de-a fi date, Pentru că daru-nfățișat Este un dar ce-i legănat.


Se va întoarce înapoi Ca, untdelemn, din log, să ia. În palma stângă, va avea Să-și toarne din uleiu-acel.


Dacă-i sărac omul acel, S-aducă doar un singur miel; Cu-acesta, trebuie să vină, Să îl dea jertfă pentru vină. De preot, el va fi luat – După ce-ntâi l-a legănat – Să facă pentru omu-acel, O ispășire-n acest fel. Deci dacă e sărac și n-are, Să ia din a făinii floare, Doar o zecime-amestecată Cu untdelemn și frământată. Un log de untdelemn să ia Și preotului să îl dea.


„Dacă-I aduce cineva, Lui Dumnezeu, un dar, cumva, Și-acesta e o jertfă care Luată este din mâncare, Darul cu care o să vină Va fi din floarea de făină. Iată cum fi-va pregătită: Cu untdelemn va fi stropită, Apoi tămâie-adăugată.


„Voiesc să știe fiecare, Că nici o jertfă de mâncare, Ce pentru Domnu-n dar s-a dat, Să nu fie cu aluat. De-asemeni, încă se mai cere Să nu se facă nici cu miere – A voastră jertfă de mâncare – Ci doar din a făinii floare. Ea fi-va-n fața Domnului, Arsă de para focului.


Orișice dar pentru mâncare Va trebui sărat cu sare. Mereu, ea să se folosească. Nicicând, sarea să nu lipsească, Pentru că ea, pe-acest pământ, E semnul tău, de legământ Ce ți-a fost dat de Dumnezeu. Deci te vei îngriji, mereu, Ca darurile de mâncare Să le-nsoțești numai cu sare.”


Mielul acesta, negreșit, Are să fie însoțit, Atunci, și de-a făinii floare. Două zecimi de efă are Făina care va fi dată, Și trebuie amestecată Cu untdelemn. Darul gătit Pentru mâncare, mistuit, Va fi de para focului Și-astfel, în fața Domnului, Va face un miros plăcut, Așa precum este cerut. Jertfă de băutură-apoi, Mai trebuie s-aduceți voi. Aceasta o veți da, din vin, Și va avea un sfert de hin.


De va aduce omu-acel – Pentru păcatul său – un miel, Să fie parte femeiască. Fără cusur să se vădească,


A opta zi, Moise-a chemat Pe-Aron și-ai lui, și-a adunat De-asemenea, atunci, la el, Pe cei bătrâni, din Israel.


S-adăugați, la fiecare, Și darul lor pentru mâncare, Cari din făină-i frământat, Cu untdelemn amestecat. Două zecimi să pregătiți – Din efă – să le dăruiți O dată cu berbecu-apoi, Iar trei zecimi să luați voi – Din efă – pentru un vițel


Apoi, un dar va fi adus, Care – așa precum se știe – Un miel de-un an are să fie. Acela o să trebuiască, Fără cusur, să se vădească. Mielul, Eu am să îl socot Să-Mi fie ardere de tot. O oaie de un an apoi, Mai trebuie s-aduceți voi. Și-aceasta, de-asemenea, Nici un cusur nu va avea. Oaia să aibă drept menire De jertfă pentru ispășire. Și un berbec să mai luați – Fără cusur – și să Mi-l dați. El o să aibă drept menire De jertfă pentru mulțumire.


O farfurie a fost dată Cari din argint era lucrată Și-o sută treizeci sicli, ea, În greutate, cântărea; Și un lighean a dăruit; Tot din argint alcătuit, Fusese și ligheanu-acel. Șaptezeci sicli avea el, Luați după siclul pe care Sfântul locaș, numai, îl are. În vase-atuncea, s-a mai pus Darul ce trebuia adus. Cu darul dat pentru mâncare – Luat din a făinii floare – Umplute-au fost vasele-acele. Ulei s-a mai turnat în ele Și-apoi, toată făina dată, În vase fost-a frământată.


Apoi, i-a zis, leprosului: „Du-te! Să nu spui nimănui, Ci preotul, doar, să te vadă; Apoi, grăbește-te de adă Darul, de Moise, rânduit, Spre mărturie-a fi jertfit.”


„Acum, că te-ai tămăduit, Cu nimenea să nu vorbești, Ci caută să te grăbești Și preotului te arată, Iar darul ce a fost, odată – De către Moise – rânduit, Pentru cel ce s-a curățit De lepră, să îl duci, să fie, Pentru preoți, drept mărturie.”


Apoi, Iisus i-a poruncit Să tacă. „Du-te, negreșit” – I-a mai spus El – „ca să te vadă Doar preotul, iar apoi, adă Darul, de Moise, rânduit, Fiindcă fost-ai curățit; Căci pentru ei, de mărturie, Aceasta trebuie să fie.”


Ioan, văzându-L pe Iisus – A doua zi – venind, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care, al lumii păcat greu, O să-l ridice. Despre El,


Căci pâinea, de la Dumnezeu, Din cer, pogoară – vă spun Eu – Și numai ea dă, lumii, viață. Ascultați dar, de-a Mea povață.”


De-aceea, vreau ca să se știe Că Eu sunt acea pâine vie, Ce-a pogorât din cer. Cumva, Dacă mănâncă cineva, Din ea, va viețui mereu. Pâinea aceasta-i trupul Meu Și pentru-a lumii viață-l dau.”


Ați fost răscumpărați apoi, Prin sânge scump ce-a fost adus De Domnul nost’, Hristos Iisus, De Mielul Cel neprihănit, Fără cusururi dovedit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ