Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 11:40 - Biblia în versuri 2014

40 Cel care va mânca apoi, Din acel trup mort, să știți voi Că necurat are să fie, Până când seara o să vie. De-asemenea, omul acel Cari poartă trupul mort, și el Are să fie necurat, Până când se va fi-nserat. El va mai trebui să-și spele, Apoi, și hainele acele Cu care fost-a îmbrăcat Când, trupul mort, el l-a purtat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

40 Cine va mânca din cadavrul lui, să-și spele hainele și va fi necurat până seara. Cei care îi vor duce cadavrul, să-și spele hainele și vor fi necurați până seara.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

40 Cine va mânca din corpul acelui animal mort, să își spele hainele și va fi necurat până seara. Cei care îi vor căra corpul mort, trebuie să își spele hainele; și vor fi necurați până seara.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

40 oricine mănâncă din cadavrul lui să-și spele hainele și este impur până seara; oricine poartă cadavrul acestuia să-și spele hainele și este impur până seara.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

40 cine va mânca din trupul ei mort își va spăla hainele și va fi necurat până seara și cine va purta trupul ei mort își va spăla hainele și va fi necurat până seara.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

40 Și cel ce va mânca din mortăciunea lui să‐și spele hainele și să fie necurat până seara: tot așa și cel ce va purta mortăciunea lui să‐și spele hainele și să fie necurat până seara.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 11:40
25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Să Îmi fiți sfinți. Să nu mâncați Din carnea ce o s-o aflați Pe câmp, de fiare sfâșiată. Ea trebuie-a fi aruncată. Luați-o, cu-ale voastre mâini, Și aruncați-o-apoi, la câini.”


„De-aceea zic, să vă spălați – Mereu – și să vă curățați! Luați faptele voastre rele, Din fața Mea! Sfârșiți, cu ele!


Atuncea, am să vă stropesc Cu apă, să vă curățesc De idolii ce i-ați avut, De spurcăciuni ce le-ați făcut.


„Ah, Doamne!”, zis-am îngrozit. „Tu, care îmi ești Dumnezeu, Știi bine că sufletul meu Nu a fost pângărit, vreodată, Din a mea tinerețe! Iată, Până acuma n-am mâncat Vreun dobitoc mort, sfâșiat Și nici vreo carne necurată!”


Toți preoții nu vor putea, Pentru mâncare, ca să ia Din păsările ce-au pierit, Din vitele ce au sfârșit A fi de fiare sfâșiate Sau care, moarte, sunt aflate.”


Acela care, hoituri, cară, E necurat până pe seară – De-a dus lăcustele acele, Va trebui, haina, să-și spele.


Până în seară-i necurat Cel care, hoituri, a purtat, Din dobitoacele acele, Și trebuie, haina, să-și spele. Aceste dobitoace – toate – Să le priviți ca necurate.


Dacă se va-ntâmpla, vreodată, Să piară, ca din întâmplare, O vită dintre cele care Date v-au fost, pentru mâncat, De bună seamă-i necurat Acela care s-a atins De ea, voit sau înadins. El, necurat, are să fie Până când seara o să vie.


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să intre-n casă cineva, Cât timp e-nchisă, să se știe Că necurat are să fie, Până când se va fi-nserat.


Preotul are să le ia Și-n urmă, jertfă, să le dea. O pasăre are menire De jertfă pentru ispășire, Iar pe cealaltă o socot Să-Mi fie ardere de tot. Așa cum e a lui menire, Preotul face ispășire, Apoi, în fața Domnului, Pentru meteahna omului.


Dacă de lucrurile-acele – Se va atinge-atunci, cumva, Din întâmplare, cineva, Acela trebuie să știe Că necurat are să fie. Să meargă-n grabă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.


Referitor la omu-acel Cari, țapul – pentru Azazel – Va trebui să-l izgonească, Iată ce are să-mplinească: ‘Nainte ca să intre iară, În tabără, să-și spele-afară, Trupul și straiele și-apoi, Să intre-n tabără-napoi.


Cel ce le arde, să păzească Ce trebuie să împlinească: ‘Nainte ca să intre iară, În tabără, să-și spele-afară, Trupul și straiele și-apoi, Să intre-n tabără-napoi.”


Acela care s-a atins – Întâmplător sau înadins – De-aceste lucruri, necurat Va fi, până pe înserat. Să nu mănânce – ia aminte! – Din lucrurile cele sfinte, ‘Nainte de a-și fi scăldat


O vită care a murit, Să n-o mănânce! Negreșit, Oprit e de-a mânca, vreodată, O vită ce-a fost sfâșiată, Pentru a nu se fi spurcat, Prin tot ceea ce a mâncat. Eu, Domnul sunt! Să Îmi păzească


În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.


Un om care va fi curat, Pe cel ce este necurat, A treia zi, să îl stropească, Pentru ca să se curățească. A șaptea zi de-asemenea, Iar omul, grijă, va avea, Să-și spele hainele, de-ndat’, Și să se ducă la scăldat Căci necurat el mai urmează A fi, până se înserează. Seara, va fi, din nou, curat.


Vă spun, să știți, că nu puteți, Paharul Domnului, să-l beți Și-apoi, paharul dracilor. Nici nu puteți sta – fraților – La masa Domnului și-apoi, La masa dracilor. Sau voi


Așa au fost unii din voi – Precum am spus. Însă, apoi, Ați fost spălați și-ați fost sfințiți Și socotiți neprihăniți, În Sfântul Nume-al lui Iisus, Prin Duhul Tatălui de Sus.”


Nimeni dar, mâna, nu va pune, Ca să mănânce-o mortăciune, Ci să o dați străinilor Cari sunt la voi – vindeți-o lor; Căci pentru Domnul, pe pământ, Voi toți sunteți un popor sfânt. În lapte, de la mama lui, Să nu fierbi carnea iedului.”


Dacă umblăm însă-n lumină – Căci El, lumină, e, deplină – Avem cu toții, părtășie, Unii cu alții și, se știe, Că sângele ce l-a vărsat Hristos – al Său Fiu – ne-a spălat De ale noastre mari păcate, Care, astfel, au fost iertate.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ