Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 11:39 - Biblia în versuri 2014

39 Dacă se va-ntâmpla, vreodată, Să piară, ca din întâmplare, O vită dintre cele care Date v-au fost, pentru mâncat, De bună seamă-i necurat Acela care s-a atins De ea, voit sau înadins. El, necurat, are să fie Până când seara o să vie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

39 Dacă moare vreunul dintre animalele pe care le puteți mânca, și cineva se atinge de cadavrul acestuia, el va fi necurat până seara.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

39 Dacă moare vreunul dintre animalele pe care le puteți mânca și apoi cineva se atinge de corpul mort al acestuia, el va fi necurat până seara.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

39 Dacă moare unul din animalele [crescute] pentru hrană oricine se atinge de cadavrul lui, este impur până seara;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

39 Dacă moare una din vitele care vă slujesc ca hrană, cine se va atinge de trupul ei mort va fi necurat până seara;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

39 Și dacă va muri vreunul din dobitoacele care vă sunt de mâncare, cel ce se va atinge de mortăciunea lui să fie necurat până seara.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 11:39
18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

„Ah, Doamne!”, zis-am îngrozit. „Tu, care îmi ești Dumnezeu, Știi bine că sufletul meu Nu a fost pângărit, vreodată, Din a mea tinerețe! Iată, Până acuma n-am mâncat Vreun dobitoc mort, sfâșiat Și nici vreo carne necurată!”


De ele, nu v-apropiați, Căci vă vor face necurați. Dacă se-atinge cineva, De ale lor hoituri, cumva, Poate a fi încredințat Că până seara-i necurat.


Până în seară-i necurat Cel care, hoituri, a purtat, Din dobitoacele acele, Și trebuie, haina, să-și spele. Aceste dobitoace – toate – Să le priviți ca necurate.


Pe-aceste târâtoare – toate – Să le priviți ca necurate. De se atinge cineva, De ale lor hoituri, cumva, Poate a fi încredințat Că până-n seară-i necurat.


Dacă cumva, apă s-a pus, Peste sămânță, iar de sus – Din trupuri moarte – peste ea, Ceva, se-ntâmplă, a cădea, Sămânța fi-va necurată.


Cel care va mânca apoi, Din acel trup mort, să știți voi Că necurat are să fie, Până când seara o să vie. De-asemenea, omul acel Cari poartă trupul mort, și el Are să fie necurat, Până când se va fi-nserat. El va mai trebui să-și spele, Apoi, și hainele acele Cu care fost-a îmbrăcat Când, trupul mort, el l-a purtat.


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să intre-n casă cineva, Cât timp e-nchisă, să se știe Că necurat are să fie, Până când se va fi-nserat.


Preotul are să le ia Și-n urmă, jertfă, să le dea. O pasăre are menire De jertfă pentru ispășire, Iar pe cealaltă o socot Să-Mi fie ardere de tot. Așa cum e a lui menire, Preotul face ispășire, Apoi, în fața Domnului, Pentru meteahna omului.


Atunci când întâmpla-se-va, Să se atingă cineva, De patul omului acel, Ajunge necurat și el. De-atinge un pat dintre acele, Va trebui, haina, să-și spele Și-apoi, să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.


Atunci când întâmpla-se-va, Să se atingă cineva, De trupul omului acel, Ajunge necurat și el. De-atinge trupurile-acele – Cu scurgeri – hainele, să-și spele Și-apoi, să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.


Referitor la omu-acel Cari, țapul – pentru Azazel – Va trebui să-l izgonească, Iată ce are să-mplinească: ‘Nainte ca să intre iară, În tabără, să-și spele-afară, Trupul și straiele și-apoi, Să intre-n tabără-napoi.


Oricare om, din Israel – Străin sau băștinaș, la fel – Atunci când întâmpla-se-va Că are a mânca, cumva, Carne, din fiara sfâșiată Sau care, moartă, e aflată, Să-și spele haina, imediat, Să-și scalde trupul. Necurat, Omul acela o să fie, Până când seara o să vie. Apoi, va fi, din nou, curat.


Din neamul lui Aron, oricare Va fi acela care are Pierderi ale seminței lui, Lepră pe pielea trupului, Să nu mănânce – ia aminte! – Din lucrurile ce sunt sfinte, Până când nu va fi curat. La fel se va fi întâmplat Și cu cel care s-a atins – Întâmplător sau înadins – De-un mort, ori de ceva spurcat, Sau de cel care-a lepădat Sămânță-n timpul somnului.


Acela care s-a atins – Întâmplător sau înadins – De-aceste lucruri, necurat Va fi, până pe înserat. Să nu mănânce – ia aminte! – Din lucrurile cele sfinte, ‘Nainte de a-și fi scăldat


O vită care a murit, Să n-o mănânce! Negreșit, Oprit e de-a mânca, vreodată, O vită ce-a fost sfâșiată, Pentru a nu se fi spurcat, Prin tot ceea ce a mâncat. Eu, Domnul sunt! Să Îmi păzească


Atunci când întâmpla-se-va Că va atinge cineva, Un mort, acela să rămână, Drept necurat, o săptămână.


Atunci când întâmpla-se-va Ca să se-atingă cineva – Întâmplător sau înadins – De-un mort care, pe câmp, s-a stins, Sau de acel care-a pierit Fiind, de sabie, lovit, Ori s-a atins de oseminte Ce-s omenești, sau de morminte, Omul acela, să se știe Că necurat are să fie Și tot așa o să rămână Apoi, un timp de-o săptămână.


Când va sfârși aceste toate, Să-și spele hainele de-ndat Și să se ducă la scăldat. Când va sfârși, să vină iară, În tabără și, până-n seară, Are să fie necurat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ