Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 11:24 - Biblia în versuri 2014

24 De ele, nu v-apropiați, Căci vă vor face necurați. Dacă se-atinge cineva, De ale lor hoituri, cumva, Poate a fi încredințat Că până seara-i necurat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

24 Ele vă vor face necurați. Oricine se va atinge de cadavrele lor va fi necurat până seara

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Ele vă vor face necurați. Oricine se va atinge de corpurile lor moarte, va fi necurat până seara;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Ele vă vor face impuri: oricine se va atinge de cadavrele lor va fi impur până seara.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Ele vă vor face necurați: oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat până seara

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Și vă veți face necurați prin ele; oricine se va atinge de mortăciunea lor să fie necurat până seara.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 11:24
36 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Însă, Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu, Mie mi S-a descoperit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Află că nu va fi iertată Nelegiuirea arătată, Până când nu o să muriți. De-aceea, fi-veți înghițiți De locuința morților” – A zis Domnul oștirilor.


Pe celelalte târâtoare Cari umblă pe patru picioare Și care zboară, vă pot spune, Să le priviți drept spurcăciune.


Acela care, hoituri, cară, E necurat până pe seară – De-a dus lăcustele acele, Va trebui, haina, să-și spele.


Pe-aceste târâtoare – toate – Să le priviți ca necurate. De se atinge cineva, De ale lor hoituri, cumva, Poate a fi încredințat Că până-n seară-i necurat.


Să nu mâncați din carnea lor. Apoi, de hoitul porcilor, Să nu v-atingeți, ci să știți Ca, necurat, să îl priviți.


Dacă se va-ntâmpla, cumva, Să intre-n casă cineva, Cât timp e-nchisă, să se știe Că necurat are să fie, Până când se va fi-nserat.


Dacă se va-ntâmpla, vreodată, Ca cineva să fi atins – Fără să vrea sau înadins – Lucrul cari fost-a așezat Sub omul care-i necurat, Acel om trebuie să știe Că necurat are să fie, Până când se va fi-nserat. Omul care a ridicat Lucrul acela, negreșit, Să-și spele haina și, grăbit, Apoi să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.


Acela care e atins – Fără să vrea sau înadins – De cel ce scurgerea o are, Să-și spele haina, după care, O să se ducă la scăldat, Iar până-n seară-i necurat.


Preotul are să le ia Și-n urmă, jertfă, să le dea. O pasăre are menire De jertfă pentru ispășire, Iar pe cealaltă o socot Să-Mi fie ardere de tot. Așa cum e a lui menire, Preotul face ispășire, Apoi, în fața Domnului, Pentru meteahna omului.


Oricine-atinge patul ei – Al unei astfel de femei – Să-și spele hainele, de-ndat’, Și-apoi să meargă la scăldat, Căci necurat are să fie, Până când seara o să vie.


Oricine-atinge-un lucru-al ei – Al unei astfel de femei – Sau lucrul pe care a stat, Să-și spele hainele, de-ndat’. Să se-mbăieze căci se știe Că necurat are să fie, Până când se va fi-nserat.


Dacă-i ceva, pe al ei pat, Pe lucrul pe cari a șezut, Acel ceva va fi văzut Drept necurat, iar orișicine Va fi acela care vine Și va atinge lucru-acel, Ajunge necurat și el. Deci necurat are să fie Până când seara o să vie.


Dacă de lucrurile-acele – Se va atinge-atunci, cumva, Din întâmplare, cineva, Acela trebuie să știe Că necurat are să fie. Să meargă-n grabă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.


Atunci când întâmpla-se-va, Să se atingă cineva, De patul omului acel, Ajunge necurat și el. De-atinge un pat dintre acele, Va trebui, haina, să-și spele Și-apoi, să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.


Atunci când întâmpla-se-va, Să se așeze cineva, Pe lucrul omului acel, Ajunge necurat și el. De-atinge-un lucru din acele, Va trebui, haina, să-și spele Și-apoi, să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.


Atunci când întâmpla-se-va, Să se atingă cineva, De trupul omului acel, Ajunge necurat și el. De-atinge trupurile-acele – Cu scurgeri – hainele, să-și spele Și-apoi, să meargă la scăldat, Căci până-n seară-i necurat.


Atunci când întâmpla-se-va, Că va scuipa, pe cineva, Omul cari este necurat, Acela care-a fost scuipat Să-și spele haina, după care, Se va-mbăia, pentru că are Să fie și el necurat Până când se va fi-nserat.


Referitor la omu-acel Cari, țapul – pentru Azazel – Va trebui să-l izgonească, Iată ce are să-mplinească: ‘Nainte ca să intre iară, În tabără, să-și spele-afară, Trupul și straiele și-apoi, Să intre-n tabără-napoi.


Cel ce le arde, să păzească Ce trebuie să împlinească: ‘Nainte ca să intre iară, În tabără, să-și spele-afară, Trupul și straiele și-apoi, Să intre-n tabără-napoi.”


Din neamul lui Aron, oricare Va fi acela care are Pierderi ale seminței lui, Lepră pe pielea trupului, Să nu mănânce – ia aminte! – Din lucrurile ce sunt sfinte, Până când nu va fi curat. La fel se va fi întâmplat Și cu cel care s-a atins – Întâmplător sau înadins – De-un mort, ori de ceva spurcat, Sau de cel care-a lepădat Sămânță-n timpul somnului.


Oprite fi-vor, orișicui, Aceste lucruri de mâncare, Când s-a atins de-o târâtoare Și prin aceasta s-a spurcat; Oprit e și cel necurat, Cari a ajuns astfel să fie, Căci are vreo necurăție.


Acela care s-a atins – Întâmplător sau înadins – De-aceste lucruri, necurat Va fi, până pe înserat. Să nu mănânce – ia aminte! – Din lucrurile cele sfinte, ‘Nainte de a-și fi scăldat


Sau de cumva, s-a întâmplat Să se atingă, cineva, De-un lucru necurat, cumva, Fără de voie, făr’ să știe – Aceste lucruri pot să fie Vreun hoit de fiară necurată, Poate să fie, totodată, Chiar și un hoit de la o vită Cari necurată-i socotită, Sau hoit de târâtoare poate, Cari necurată se socoate – Și-n urmă, el se dumirește Că vinovat se dovedește;


De-asemeni, dacă a-ndrăznit Ca să mănânce cineva, Din jertfa Domnului, cumva, După ce, mâna, își va pune – Fără să vrea – pe-o spurcăciune, Cari omenească se vădește; Sau de cumva, se nimerește A fi într-un anume loc Și va atinge-un dobitoc Pe care necurat îl știe; Sau de atins are să fie De orice altă spurcăciune Și vine-apoi, pentru a pune Mâna, pe darul Domnului, Pentru-a mânca din jertfa Lui Cari pentru mulțumire-i dată, Să fie nimicit îndată, Pentru fărădelegea lui, Din mijlocul poporului!”


Când va sfârși aceste toate, Să-și spele hainele de-ndat Și să se ducă la scăldat. Când va sfârși, să vină iară, În tabără și, până-n seară, Are să fie necurat.


Dar eu vă zic, dragii mei frați, Ca nu cumva să vă-nșelați: „Tovărășii rele”, se spune Că „strică obiceiuri bune”.


De-aceea, Domnu-a zis: „Ieșiți, Din al lor rând, și vă grăbiți Ca să vă depărtați de ei. Nu vă atingeți” – dragii mei – „De ceea ce e necurat, Iar Eu vă voi primi, de-ndat’.


Vreau să evite fiecare, Lucrările neroditoare, Ale-ntunericului; voi, Doar, osândiți-le apoi.


Dacă-mpreună cu Hristos, Voi ați murit, neîndoios, Față de ceea ce-a avut, Învățături, la început, Lumea, oare de ce, atunci, Vă mai supuneți la porunci – De parcă mai trăiți în lume – Cum sunt acestea, și anume:


Pentru că ar fi trebuit Să pătimească, ne-ncetat, De când lumea s-a-ntemeiat. Pe când acum, când a venit – Iată – al vremilor sfârșit, O dată doar S-a arătat Să șteargă orișice păcat, Drept jertfă când S-a dăruit.


Dacă umblăm însă-n lumină – Căci El, lumină, e, deplină – Avem cu toții, părtășie, Unii cu alții și, se știe, Că sângele ce l-a vărsat Hristos – al Său Fiu – ne-a spălat De ale noastre mari păcate, Care, astfel, au fost iertate.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ