Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Levitic 11:20 - Biblia în versuri 2014

20 Ca urâciune, voi să știți, Că trebuie ca să priviți Orișice fel de târâtoare, Cari umblă pe patru picioare Și care, și să zboare, poate.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

20 Să fie pentru voi o spurcăciune orice insectă înaripată care umblă pe patru picioare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Să considerați ca fiind ceva oribil și pe orice insectă care zboară sau care umblă pe patru picioare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Toate insectele înaripate care merg pe patru [picioare] să fie abominábile pentru voi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Să priviți ca o urâciune orice târâtoare care zboară și umblă pe patru picioare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Orice târâtoare cu aripi care umblă pe toate patru picioare, să vă fie urâciune.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Levitic 11:20
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Doamne, în mâna Ta cea tare, Se află doar, a mea scăpare. De oamenii ce-n lume sânt, Mă scapă, căci ei, pe pământ – În astă viață – și-au luat Partea cea bună, ne-ncetat. Cu bunătăți, Tu ai umplut Pântecul lor și am văzut Cât de sătui sunt fiii lor Și cum apoi, prinosul lor, La porci l-au aruncat. Dar eu


Barza, carnea bâtlanului Și tot ce e din neamul lui; Din pupăză să nu gustați, Nici liliac să nu mâncați.


Din târâtoare, dintre toate Acele care pe picioare Pot a umbla și pot să zboare, Ca să mâncați e-ngăduit Doar cele care s-au vădit Că au, mai lung, fluierul care Piciorul din ‘napoi îl are, Putând să sară pe pământ: Ele îngăduite sânt.


Pe celelalte târâtoare Cari umblă pe patru picioare Și care zboară, vă pot spune, Să le priviți drept spurcăciune.


Deci să priviți ca necurate, Acele dobitoace – toate – Care cu patru labe sânt, Putând să umble, pe pământ. Astfel, oricine din popor De va atinge hoitul lor, Tot necurat are să fie, Până când seara o să vie.


Nimeni nu poate să slujească La doi stăpâni – o să-ndrăgească Mai mult pe unul. Pe-amândoi Nu-i va sluji la fel. Iar voi Nu-L veți sluji pe Dumnezeu Și pe Mamona – vă spun Eu!


Dar, Petru a răspuns, îndată: „Nu Doamne, căci eu, niciodată – De când mă știu – nu am mâncat Ceva spurcat și necurat.”


Pe târâtoarea, bunăoară – Pe care o vedeți că zboară – Să o priviți, neîncetat, Ca pe ceva ce-i necurat, Pe care, voi sunteți opriți, Drept hrană, să o folosiți.


Pentru că Dima m-a lăsat; E în Tesalonic plecat, Căci a iubit lumea de-acum Și, singur, am rămas, pe drum. Crescens e în Galatia, Iar Tit e în Dalmația.


Dar acești oameni se vădesc, Mereu, că doar batjocoresc, Ceea ce nu au cunoscut Și astfel, singuri, s-au pierdut, În ceea ce-au știut, din fire – Adică din a lor simțire – Ca dobitocul, fără minte.


Ei se vădesc a fi cei care Au să aducă dezbinare, Căci sunt supuși doar poftelor Și nu au Duhu-n trupul lor.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ