Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Кынтаря кынтэрилор 8:13 - Biblia în versuri 2014

13 Hei, tu acela care ești Cel ce-n grădini doar locuiești, Niște prieteni, iată, vor Să-și plece-acum urechea lor, La glasul tău. Binevoiește Acuma dar, și îmi vorbește!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

13 Tu, cea care locuiești în grădini, niște prieteni ascultă cu atenție glasul tău. Lasă-mă să-l aud și eu!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Tu, care locuiești în grădini în compania prietenilor, permite-mi să îți aud vocea!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Tu, cea care locuiești în grădini, tovarășii ascultă glasul tău: fă-mă să-l aud!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Tu, care locuiești în grădini, niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău: binevoiește și fă-mă să-l aud! –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 O, tu, care locuiești în grădini, tovarășii ascultă glasul tău; fă‐mă să‐l aud!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Кынтаря кынтэрилор 8:13
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Ea e adusă la-mpărat, Purtând veșmintele țesute, Cari la gherghef au fost făcute. În a ei urmă, se zăresc Fetele care-o însoțesc, Căci fiicele cu care vine, Aduse trebuie, la tine.


Mă cheamă dar, când te găsești În strâmtorare. Atunci Eu Te izbăvesc, iar tu, mereu, Ai să Mă proslăvești pe Mine, Căci iarăși îți va merge bine!


Pe tine, pe cari te iubesc Atât de mult, te întreb eu: „Unde-ți paști oile mereu, Și unde oare te oprești Când e-n amiaz’, să te-odihnești?”


Te scoală crivățule-ndată! Tu, vântule, vino odată Și dinspre miazăzi să bați! Peste grădina mea, suflați, Să picure mireasma care Se află-ntre-ale ei hotare!” „Pe-al meu iubit, l-aștept să vină Și să pătrundă în grădină; Din roadele, în ea aflate, Să guste el, pe săturate!”


„Către grădină am plecat Și printre nuci, eu m-am plimbat. Am căutat, în a mea cale, Să văd verdeața de pe vale Să văd via de-a-nmugurit Și rodia de-a înflorit.”


„Iată, iubitul meu, știu bine Că la grădina lui s-a dus – La straturile-n care-a pus Miresmele – și printre crini, Își paște turma, în grădini.


„Dar via ce a mea era, Doar pentru mine-o voi păstra. Hei, Solomon, să iei o mie De sicli, pentru a ta vie, Și două sute pentru cei Care păzesc roadele ei!”


Căci unde-s adunați doi, trei, În al meu Nume, între ei, Cu siguranță sunt și Eu, Și-acolo este Dumnezeu.”


Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Dacă, În Mine, rămâneți, Și dacă-n voi o să țineți Cuvântul Meu, tot ce doriți, Să cereți doar, și-o să primiți!


Până acuma, n-ați cerut, Căci voi, pe Mine, M-ați avut, Aici; dar cereți, ca să fie, Astfel, a voastră bucurie, Deplină, când o să primiți, În al Meu Nume, ce doriți.”


El îi răspunse fetei: „Du-te!” Ea a plecat atuncea, iute, Tovarășele și-a luat Și două luni, în munți, au stat.


Treizeci de inși s-au adunat Și-alăturea de el au stat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ