Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Кынтаря кынтэрилор 7:8 - Biblia în versuri 2014

8 Îmi spun: „Eu, în finic, mă sui Și-am să apuc crengile lui!” Atuncea, sânii au să-ți fie Precum sunt strugurii din vie, Iar răsuflarea-ți va avea Mirosul merelor din ea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

8 Îmi zic: „Mă voi urca în palmier și-i voi apuca ramurile!“. Sânii tăi să fie asemenea ciorchinilor de struguri, iar mirosul respirației tale asemenea merelor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Îmi zic: «Mă voi urca în palmier și îi voi apuca ramurile; iar sânii tăi ar fi ca ciorchinii de struguri și mirosul respirației tale ca cel al merelor!».

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Această statură a ta se asemănă cu palmierul și sânii tăi, cu ciorchinii.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Îmi zic: „Mă voi sui în finic și-i voi apuca crăcile!” Atunci, țâțele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale, ca al merelor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Am zis: Mă voi sui în finic, îi voi apuca ramurile. Fie țâțele tale, în adevăr, ca ciorchinele viței și mirosul nasului tău ca merele;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Кынтаря кынтэрилор 7:8
10 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Simt mirodeniile tale Cum răspândesc, în a mea cale, Mirosul ce mi-e cunoscut Și cari e-atâta de plăcut. Numele tău e-o minunată Mireasmă, care-a fost vărsată. De-aceea fetele, știu bine Că, te iubesc mereu pe tine!


„Iubitul meu e-asemenea Cu pomul falnic ce-a crescut Și într-un măr s-a prefăcut, Printre copacii cei pe care Pe-al ei cuprins, pădurea-l are. Cu mărul, îl aseamăn eu, Printre ceilalți tineri, mereu. Cu drag, la umbra lui eu stau Și-apoi din roadele lui iau, Căci pentru cerul gurii mele, Întotdeauna dulci, sunt ele.


Turte din struguri să îmi dați, Cu mere, să mă-nviorați Ca astfel să mă întăresc, Căci de iubirea lui bolesc.


Te scoală crivățule-ndată! Tu, vântule, vino odată Și dinspre miazăzi să bați! Peste grădina mea, suflați, Să picure mireasma care Se află-ntre-ale ei hotare!” „Pe-al meu iubit, l-aștept să vină Și să pătrundă în grădină; Din roadele, în ea aflate, Să guste el, pe săturate!”


Asemenea finicilor, Este statura-ți minunată, Iar sânii, struguri, ți se-arată.


Atunci, am să Mă bucur Eu, Să le fac bine tot mereu, Și-am să-i sădesc cu-adevărat, În țara cere li s-a dat Și-apoi, din tot sufletul Meu, Am să îi ocrotesc mereu.”


Și viile s-au prăpădit. Smochinii, toți, s-au veștejit. Rodiul, finicu-n câmp aflat, Mărul și pomii s-au uscat… Urmă de bucurie nu-i, Azi, la copiii omului!


„Să-I mulțumim, lui Dumnezeu, Care ne poartă, tot mereu, În carul Său – neîndoios – De biruință, în Hristos, Și care-n orice loc, prin noi, Își răspândește, mai apoi, Mireasma cunoștinței lui Și a științei Domnului.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ