Кынтаря кынтэрилор 6:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Împărătese am, șaizeci, Iar țiitoare am, optzeci. Am fete cari mă însoțesc Și-n mare număr se vădesc.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁸ Deși am șaizeci de prințese, optzeci de țiitoare și nenumărate fecioare,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Deși am șaizeci de prințese, optzeci de concubine și fecioare cărora nu le mai țin evidența numărului,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Sunt șaizeci de regine, optzeci de concubine, iar tinerele sunt fără număr,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Am șaizeci de împărătese, optzeci de țiitoare și fete fără număr,

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Sunt șaizeci de împărătese și optzeci de țiitoare și fecioare fără număr.

Кынтаря кынтэрилор 6:8 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 11:1

Femei străine, Solomon – Afară de-a lui Faraon Copilă – a mai îndrăgit. Cele pe care le-a iubit, Sidoniene se vădeau; Hetite altele erau; Unele fost-au Edomite, Sau din Moab, ori Amonite.

1 Regi 11:3

Soțiile, de el, avute, În număr fost-au șapte sute. Crăiese-mpărătești sunt ele, Iar la femeile acele, Trei sute s-au mai alipit Cari țiitoare s-au vădit. Ele – așa cum s-a văzut – În inimă l-au abătut De la porunca Domnului Și-asemeni, de la calea Lui.

2 Cronici 11:21

Iar Roboam se dovedea, Cum că pe Maca o iubea, Mai mult decât își îndrăgise Soațele cari le dobândise, Căci optsprezece a ținut. De-asemenea, a mai avut Șaizeci de țiitoare, el. A dobândit în acest fel, Un număr mare de copii: Căci douăzeci și opt de fii Și șaizeci fete, i-au născut Femeile ce le-a avut.

Psalmi 45:14

Ea e adusă la-mpărat, Purtând veșmintele țesute, Cari la gherghef au fost făcute. În a ei urmă, se zăresc Fetele care-o însoțesc, Căci fiicele cu care vine, Aduse trebuie, la tine.

Psalmi 45:9

Printre-ale tale prea iubite, Sunt fete de-mpărat găsite. Mireasa ta – a ta aleasă, Care îți e împărăteasă – La dreapta-ți stă, împodobită, Cu aur din Ofir gătită.

Кынтаря кынтэрилор 1:3

Simt mirodeniile tale Cum răspândesc, în a mea cale, Mirosul ce mi-e cunoscut Și cari e-atâta de plăcut. Numele tău e-o minunată Mireasmă, care-a fost vărsată. De-aceea fetele, știu bine Că, te iubesc mereu pe tine!

Revelația 7:9

După aceea, m-am uitat, În jurul meu, și-am observat, O gloată mare, adunată, Ce nu putea fi numărată. Cei care-n gloată se aflau – Aceia care o formau – Au trebuit, luați să fie, Din orișicare seminție, Din orice neam și limbă-anume, Din orișice norod, din lume. La scaunul pentru domnie, Trebuia gloata, ca să vie, Să șeadă înainte lui, Precum și-n fața Mielului. Cei care-acolo se aflau, Cu ramuri de finic, erau, Mereu, în mâini, iar straiul lor Era de-un alb strălucitor.