Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Кынтаря кынтэрилор 6:13 - Biblia în versuri 2014

13 „Întoarce-te, să te privim! Hai Sulamito, te dorim!” „Ce aveți voi, ca să doriți, Pe Sulamita s-o priviți, Întocmai precum voi, la cor, Priviți la jocul fetelor?”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

13 Întoarce-te, întoarce-te, Șulamita; întoarce-te, întoarce-te, ca să te putem privi. De ce vă uitați la Șulamita ca la dansul a două tabere?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 „Întoarce-te! Întoarce-te, Sulamito. Vino înapoi! Întoarce-te, ca să te putem privi! De ce vă uitați la Sulamita ca la una care dansează în Mahanaim?”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. – Ce aveți voi să vă uitați la Sulamita ca la niște fete ce joacă în cor?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Întoarce‐te, întoarce‐te, Sulamito! Întoarce‐te, întoarce‐te, să te privim! Pentru ce vă uitați la Sulamita, ca la jocul a două cete?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Кынтаря кынтэрилор 6:13
23 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Acel loc, Iacov l-a numit „Mahanaim” – care tradus, E „Tabără-ndoită” spus. I-a dat ăst nume, zicând: „Eu Văd tabăra lui Dumnezeu.”


În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.


David și-ai lui, grăbiți, porniră Și la Mahanaim sosiră, În timp ce Absalom trecea – Cu ceata ce îl însoțea – De apele Iordanului.


Cortu-n Salem Și-l are El Și-n muntele Sionului Se află locuința Lui.


De soare, eu am fost privită. De-aceea, pielea mi-e-negrită, Căci arsă, de privirea lui, Îmi este pielea trupului. Atunci, ai mamei mele fii S-au mâniat și-apoi, în vii, Drept păzitoare m-au adus. Acolo însă când m-au pus, Eu, via mea – via din care Izvoare frumusețea-mi are – Nu am voit să o păzesc.


Tu, porumbiță dintre stânci, Din scobiturile adânci Ale prăpăstiilor, mult – Glasul – voiesc să ți-l ascult. Vino degrabă – nu mai sta – Să pot privi la fața ta. Căci glasul tău – o știi prea bine – Cât e de dulce, pentru mine. Să-ți văd obrajii vreau, căci ei Plăcuți sunt, pentru ochii mei.


„Dar fără ca să bag de seamă, Dorința mea simt că mă cheamă Spre carele unui popor Ce are drept conducător Un om ales, în fruntea lui, Precum în lume altul nu-i.”


„Poporul a disprețuit Apele care au ieșit De la Siloe, curgând lin, Căci i-a plăcut – mai mult – Rețin, Acela care se vădea Fecior al lui Remalia


„Fii răzvrătiți, acuma, voi Veniți degrabă înapoi, Căci am să iert al vost’ păcat!” „Primește-ne Doamne, de-ndat’, Căci Tu ai fost și ești, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!”


Și între îngeri, o să fie Cu mult mai multă bucurie – În cer – dacă, de-aici, de jos, Se pocăiește-un păcătos.”


A arătat, apoi, femeia, Și-a întrebat, după aceea: „Vezi tu, femeia aceasta? Eu am intrat, în casa ta: Pentru picioare, n-am primit Apă, dar ea Mi le-a clătit Cu lacrimi și Mi le-a uscat Cu părul ei. Tu nu Mi-ai dat,


Mai am, însă, și alte oi; Nu sunt din staul – de la voi – Dar trebuie ca să Mă duc, Ca și pe ele să le-aduc. Vor asculta de glasul Meu Și astfel, fi-vor, tot mereu, O turmă doar, și un Păstor Adevărat, al oilor.


„Te spală, într-o scăldătoare – A Siloamului – știi care” – Acelui orb, Iisus i-a zis; („Siloam” înseamnă „Trimis”.) Orbul, ascultător, s-a dus, Făcând așa cum i s-a spus Și-ndată, el și-a căpătat,


Sau Dumnezeu e – fraților – Doar Dumnezeu, Iudeilor? Nu este Dumnezeu, la fel, Și pentru Neamuri? Nu-i tot El? Da, Dumnezeu este și-al lor, Adică al Neamurilor.


În ale mele mădulare, Neîncetat, simt cum apare O lege ce-i deosebită, Luptând cu legea dobândită Și acceptată de-a mea minte. Aceasta – să luați aminte – Rob m-a făcut, neîncetat, Al legii date de păcat, De care-am zis că loc își are În ale mele mădulare Și care-n gheara ei mă ține.


Pentru că firea pământească, Mereu, are ca să poftească, Doar împotriva Duhului; Iar Duhu-apoi – la rândul Lui – O să poftească, dragii mei, Mereu, doar împotriva ei – Căci ele-s două lucruri care, Potrivnice sunt, fiecare. Așa că voi n-o să puteți Să faceți tot ceea ce vreți.


Când va veni ziua cea mare, În care, El – în fiecare Din ai Săi sfinți – e proslăvit Și, cu uimire, e privit, În toți cei ce vor fi crezut; Cât despre voi, noi am văzut, Precum că mărturia noastră, Crezută este-n fața voastră.


Și, zeciuială, negreșit, Avram, apoi, i-a dăruit. După însemnătatea care Numele său, în el, o are, La început s-a arătat Un lucru clar: că „Împărat” El este „al neprihănirii” Peste întreg cuprinsul firii; A doua oară, se arată Că, „Împărat” e, totodată, Și „al Salemului”; astfel, E, „Împărat al păcii”, el.


Fete, din Silo, au să vie, Cari au să joace, pe câmpie, Voi veți ieși – atunci – din vii, Să vă luați – astfel – soții. Cu ele, să vă însurați Și-n Beniamin, apoi, să stați.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ