Кынтаря кынтэрилор 5:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Pe uliță, m-au întâlnit Cei cari cetatea au păzit. Aceștia, de cum m-au văzut, S-au repezit și m-au bătut Și-am fost rănită; iar cei care, Cetatea, drept străjeri, îi are – Și cari pe ziduri s-au aflat – Mi-au smuls marama, de îndat’.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁷ M-au întâlnit străjerii care dădeau ocol cetății, m-au lovit și m-au rănit, mi-au luat voalul cei ce păzesc zidurile.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ M-au întâlnit patrulele care înconjurau orașul. Acestea m-au lovit și m-au rănit. Cei care păzesc zidurile, mi-au luat voalul…”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ M-au găsit străjerii care înconjură cetatea, m-au lovit, m-au rănit și au luat vălul de pe mine străjerii zidurilor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Păzitorii care dau ocol cetății m-au întâlnit, m-au bătut, m-au rănit; mi-au luat marama străjerii de pe ziduri.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ M‐au aflat păzitorii care cutreierau cetatea, m‐au bătut, m‐au rănit; păzitorii zidurilor mi‐au luat mahrama de la mine.

Кынтаря кынтэрилор 5:7 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 141:5

Mai bine vreau să fiu lovit De cel care-i neprihănit, Căci loviturile primite Vor fi atunci, bine venite. Voiesc ca să fiu pedepsit De cel care-i neprihănit, Căci îmi va fi pedeapsa lui, Asemeni untdelemnului Care-i turnat pe capul meu. Nu voi întoarce capul eu, De la pedeapsă, niciodată. Dar ruga mea va fi-nălțată În contra răutăților.

Кынтаря кынтэрилор 3:3

M-am dus, atuncea, să-i găsesc Pe oamenii care păzesc Cetatea și i-am întrebat: „Nu știți, cumva, ce s-a-ntâmplat? Pe-al meu iubit, nu l-ați văzut?”

Кынтаря кынтэрилор 5:6

Iute, pentru iubitul meu, Dezăvorât-am ușa eu, Dar între timp a dispărut Și astfel nu l-am mai văzut. Când îmi vorbea, eu mă simțeam Slăbită, parcă-nebuneam. Atunci, să-l caut, am fugit, Dar nicăieri, nu l-am găsit. În disperare, l-am strigat, Dar n-a răspuns. Nu l-am aflat.

Кынтаря кынтэрилор 5:8

Vă rog, pe voi – fiice pe care Ierusalimul meu le are – Găsindu-l pe iubitul meu, Ce-i spuneți?… Spuneți-i că eu, De dragostea ce m-a pătruns – Iată – bolnavă am ajuns!”

Кынтаря кынтэрилор 8:11

„Avut-a Solomon o vie, La Bal-Hamon și în chirie A dat-o unor păzitori. Din rodul ei, ăști lucrători O dare-avut-au de plătit, Ce în argint s-a socotit. O mie e, de fiecare – Luată-n sicli – acea dare.”

Isaia 3:23

Maramele cele ușoare, Turbanele, cămășile Cele subțiri și-oglinzile.

Isaia 62:6

„Ierusalime, am adus Niște străjeri și-apoi i-am pus Pe ale tale ziduri stând, Pentru a nu tăcea, nicicând. De-a lungul zilei, n-au să tacă Și nici când noapte-o să se facă. Să nu vă odihniți, defel, Voi care-I amintiți de el, Lui Dumnezeu. Nu încetați,

Osea 6:5

De-aceea, am să-i biciuiesc Prin toți cei care prorocesc. Uciși vor fi chiar de acele Cuvinte ale gurii Mele, Iar judecățile văzute Cum că de Mine sunt făcute, Pline vor fi de strălucire, Precum lumina, peste fire!

Matei 23:2

A zis: „Ai voștri cărturari Și Fariseii sunt cei cari Pe al lui Moise scaun stau. Pentru că ei putere au,

Luca 6:22

Ferice zic, când oamenii Din lume, vă vor izgoni: Atunci când au să vă urască Și când au să vă ocărască, Atuncea când al vostru nume, Ca lucru rău – de către lume – Are să fie lepădat, Doar pentru că ați arătat Credință-n Fiul omului Și ați călcat pe urma Lui!

Ioan 16:2

Din sinagogi, fără vreo vină Veți fi goniți; ba o să vină Vremea, când crede-va oricine, Că dacă vă ucide-i bine, Că el, o slujbă, a adus, Lui Dumnezeu, când v-a răpus.

2 Corinteni 11:13

Să știți că oamenii acei, Apostoli mincinoși sunt ei. De-asemenea, sunt lucrători, Cari se vădesc înșelători Și se prefac – neîndoios – Că sunt în slujba lui Hristos, Și că ajuns-au ca să fie – De El – puși, în apostolie.

Filipeni 3:6

În ce privește râvna mea, Mărturisesc dar, despre ea, Că fost-am un prigonitor, Pentru Biserici, fraților. Despre a mea neprihănire, Dată de Lege, s-aveți știre, Că nu am nici o meteahană, Pentru că sunt, fără prihană.

Evrei 12:2

Mereu, cu ochii ațintiți, Spre Căpetenie, să fiți, Către Desăvârșirea care Credința tuturor o are, Adică la Hristos Iisus, Cari pentru ce-I fusese pus În față – pentru bucurie – A fost în stare ca să vie Aici, și cruce-a suferit, Rușinea a disprețuit Și-acuma, șade, tot mereu, La dreapta, lângă Dumnezeu, Unde chemat a fost să vie, Lângă-al Său scaun de domnie.