Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Кынтаря кынтэрилор 5:4 - Biblia în versuri 2014

4 Atuncea când am văzut eu Că la zăvor, iubitul meu Și-a vârât mâna, înadins, O milă mare m-a cuprins.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 Când iubitul meu și-a întins mâna spre gaura cheii, ființa mea a început să freamăte după el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Iubitul meu și-a întins mâna prin locul unde se deschide fereastra; și atunci din interiorul meu am început să îl doresc.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Dar iubitul și-a întins mâna prin încuietoare și măruntaiele mele s-au mișcat datorită lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului și mi-a fost milă de el atunci.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Iubitul meu și‐a întins mâna prin gaura ușii și mi s‐au mișcat măruntaiele pentru el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Кынтаря кынтэрилор 5:4
12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Degrabă, el a isprăvit, Cu frații săi, de povestit, Căci plânsul nu-l îngăduia Și inima i se frângea. Într-o odaie a intrat Și-a plâns până s-a stâmpărat.


În anu-al șasesutelea, De viață, Noe se găsea. Când a șaptesprezecea zi A luni-a doua se ivi, Ale Adâncului izvoare S-au slobozit din stăvilare,


Atuncea, mama pruncului Îi zise, împăratului: „Nu îl ucide! Milă ai! Ci mai degrabă să îl dai Ăstei femei! Al ei să fie Și să-i aducă bucurie!” Ea a vorbit în acest fel, Căci a simțit cum, pentru el, Inima-n piept i se rupea Și mort să-l vadă, nu putea. Cealaltă, însă, a strigat: „Nu! Nu! El trebuie tăiat! Pentru că astfel doar – zic eu – Nu-i nici al ei și nici al meu!”


Poporu-i plin de-nflăcărare, Când Îți aduni oastea cea mere. Tinerii Tăi, în haine sfinte, Ca roua vin să-Ți stea-nainte.


Ia-mă cu tine! Să plecăm! Haidem acum, să alergăm! În camerele din palat, Mă duce al meu împărat… Acolo, noi, eu știu prea bine Că, ne vom bucura, de tine. Vom lăuda, fără-ncetare, Neprețuita-ți dezmierdare, Mai mult decât e lăudat Vinul ce-l bem! Am cugetat Cum că pe drept tu ești iubit.


„Îmi este Efraim, iubit? Un scump copil, s-a dovedit?” „Atunci când despre el vorbesc, Pe dată Eu Îmi amintesc De el, cu mare gingășie Și simt un foc, flacăra vie, Căci arde inima în Mine. De-aceea, îi voi face bine Și-am să-i arăt, fără-ncetare, Nemărginita-Mi îndurare.”


Între femeile acele – Fusese una, anumită. Ea, Lidia, a fost numită – Din Tiatira se trăgea. Femeia se-ndeletnicea Doar cu a purpurei vânzare. Era foarte ascultătoare Și teamă a avut, mereu, Față de Domnul Dumnezeu. Inima, Domnul i-a deschis, Să ia aminte la ce-a zis Pavel, femeilor. Îndată,


„Să fie mulțumiri, mereu, Aduse, pentru Dumnezeu, Care, în Tit, a pus apoi, Aceeași râvnă, pentru voi.


Pentru că numai Dumnezeu E Cel care lucrează-n voi, Dând fiecăruia apoi – După plăcerea Lui – voință, Înfăptuire, biruință.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ