Кынтаря кынтэрилор 5:2 - Biblia în versuri 2014

² „Am adormit, însă veghea, Neobosit, inima mea… Atuncea, auzit-am eu Cum bate prea iubitul meu Și-atuncea doar – în acel ceas – Am auzit eu, al său glas: „Deschide-mi, soră prea iubită, Tu scumpă și neprihănită, Tu porumbițo. Iată, vin! De rouă-mi este capul plin, Și simt cum cârlionții mei – De-ai nopții picuri – îmi sunt grei.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² Eu adormisem, însă inima îmi era trează. Este glasul iubitului meu care bate: „Deschide-mi, sora mea, draga mea, porumbița mea, desăvârșita mea! Capul îmi este acoperit de rouă și părul îmi este plin de umezeala nopții“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² „Adormisem. Dar inima nu îmi dormea. Atunci am auzit vocea iubitului meu care bătea (la ușă): «Deschide-mi, sora mea, draga mea, porumbița mea fără niciun defect! Capul îmi este acoperit de rouă și părul îmi este plin de umezeala nopții.»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Eu am adormit, dar inima-mi era trează. Glasul iubitului meu, care bate: „Deschide-mi, soră a mea, prietena mea, porumbița mea, desăvârșita mea! Căci capul meu este plin de rouă, cârlionții mei, de picurii nopții”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Adormisem, dar inima îmi veghea… Este glasul preaiubitului meu, care bate: „Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionții îmi sunt plini de picurii nopții.” –

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Dormeam, dar inima mea veghea… Este glasul iubitului meu, care bate: Deschide‐mi, sora mea, scumpa mea, porumbița mea, neprihănita mea! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionții de picurăturile nopții.

Кынтаря кынтэрилор 5:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 29:20

Iacov – așa cum au vorbit – Pentru Rahela a slujit Fix șapte ani, căci a iubit-o Din clipa-n care a zărit-o. Cei șapte ani i s-au părut, Câteva zile ce-au trecut.

Psalmi 119:1

Ferice dar, oamenilor Neprihăniți în calea lor, Oameni ce țin Legea pe care Al nostru Dumnezeu o are!

Psalmi 81:10

Eu îți sunt Domn și Dumnezeu. Din al Egiptului jug greu, De unde rob ai fost ținut, Te-am scos și liber te-am făcut. Deschide-ți gura și-i vedea Precum că Eu ți-o voi umplea!”

Proverbe 23:26

Copile, dă-mi inima ta Și ochi-ți, când vor căuta, Găsească doar căile Mele Căci pline de plăcere-s ele!

Кынтаря кынтэрилор 1:16

„Frumos ești, prea iubitul meu! Cât de plăcut ești tu, mereu! Iată verdeața, așternut, Pentru-al nost’ pat, s-a prefăcut.”

Кынтаря кынтэрилор 2:10

Și-apoi îmi spune dulci cuvinte: „Iubito, scoală! Ia aminte

Кынтаря кынтэрилор 2:14

Tu, porumbiță dintre stânci, Din scobiturile adânci Ale prăpăstiilor, mult – Glasul – voiesc să ți-l ascult. Vino degrabă – nu mai sta – Să pot privi la fața ta. Căci glasul tău – o știi prea bine – Cât e de dulce, pentru mine. Să-ți văd obrajii vreau, căci ei Plăcuți sunt, pentru ochii mei.

Кынтаря кынтэрилор 2:8

„L-aud pe-al meu iubit, acum: Iată-l că vine: e pe drum, Pe creasta munților pășind, Pe coama dealului sărind.

Кынтаря кынтэрилор 3:1

„Când vălul nopții a căzut, Am căutat în așternut, Pe cel care îmi e iubit, Dar iată că nu l-am găsit…

Кынтаря кынтэрилор 4:7

Frumoasă ești. Când te-am privit, Nici un cusur nu ți-am aflat, Oricât de mult am încercat.

Кынтаря кынтэрилор 4:9

Numai o dată m-ai privit, Mireaso, și mi-ai și răpit Inima-ndat’. Cu o privire Și doar cu-n lănțișor subțire Cu care te-ai împodobit, Tu, inima, mi-ai înrobit.

Кынтаря кынтэрилор 5:11

Capul iubitului arată Ca o cunună ce-i lucrată Din aurul cel mai curat. Părul, în valuri, e lăsat Să-i cadă, iar culoarea lui Neagră-i, ca pana corbului.

Кынтаря кынтэрилор 5:6

Iute, pentru iubitul meu, Dezăvorât-am ușa eu, Dar între timp a dispărut Și astfel nu l-am mai văzut. Când îmi vorbea, eu mă simțeam Slăbită, parcă-nebuneam. Atunci, să-l caut, am fugit, Dar nicăieri, nu l-am găsit. În disperare, l-am strigat, Dar n-a răspuns. Nu l-am aflat.

Кынтаря кынтэрилор 6:9

Dar numai una dintre ele – Plăcută a inimii mele – E porumbița mea iubită, Curată și neprihănită. Ea este singura pe care, Drept fiică, mama sa o are, Iar la măicuța ei în casă, Iubita mea-i cea mai aleasă. Fetele-atunci când o zăresc, Drept fericită o numesc. Împărătesele – și ele, Cu țiitoarele acele – O laudă, când le-ntâlnește.”

Кынтаря кынтэрилор 7:9

Un vin ales, toarnă-a ta gură, Ce curge lin și cu măsură, Fiind răspunsul ce-l oferi La ale mele mângâieri Pe cari, pe buze, îl simțim Atuncea când noi adormim!”

Кынтаря кынтэрилор 8:7

De ape mari, de-ar fi cuprinsă Iubirea, n-o să fie stinsă. Chiar râuri peste ea de-ar trece, Nu vor putea să o înece. Chiar dacă omul dăruiește Averea ce-o agonisește, Pentru iubire, n-ar putea Decât dispreț de a avea.

Isaia 50:6

Ci spatele Mi-am dăruit, La toți cei care M-au lovit; Obrajii mei, pradă, erau, A celor cari barba-Mi smulgeau. Am fost scuipat și ocărât De-aceia care M-au urât, Căci nu fug dinaintea lor, Să-Mi ascund fața, temător.

Isaia 52:14

După cum El Se dovedise O pricină ce-i îngrozise Pe mulți – căci fața ce-o avea Deosebită se vădea De-nfățișarea tuturor Feciorilor oamenilor, Fiind o față chinuită Și de dureri schimonosită –

Daniel 8:18

Pe când vorbea, eu am picat, Jos, la pământ, și-am leșinat. El m-a atins însă, și-apoi M-a așezat iar, înapoi, În locu-n care am mai stat

Zaharia 4:1

Îngerul care mi-a vorbit S-a-ntors apoi, și m-a trezit Cum i se-ntâmplă omului Ce-i deșteptat din somnul lui.

Matei 7:8

Când cineva cere, primește; Oricine caută, găsește; Și se deschide cui va bate.

Matei 8:17

Și-a împlinit ce a fost scris, Așa precum Isaia-a zis: „El a luat, asupra Lui, Boala și cazna omului; Și neputințe a luat, Câte pe noi ne-au încercat.”

Marcu 1:35

Să tacă. Zorii s-au ivit, Și-abia atunci, într-un târziu, Să caute un loc pustiu, Iisus plecat-a din cetate, Spre-a se ruga-n singurătate.

Luca 22:44

Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.

Luca 6:12

Iisus, pe munte, S-a urcat, Ca să se roage, și a stat, În rugăciune, adâncit, Întreaga noapte. A venit –

Luca 9:32

Petru și cei ce-L însoțeau, Din greu, cu somnul, se luptau. Însă, atunci, când s-au trezit Iar ochii li s-au limpezit, Văzură slava Domnului Și, pe cei doi, în jurul Lui.

Ioan 10:4

În frunte stă. Ale lui oi, Au să se strângă-n urma lui, Căci știu glasul păstorului Și după pasul său, se țin.

Galateni 2:20

Eu, cu Hristos, sunt răstignit, Și azi trăiesc… dar, de trăit, Nu mai trăiesc eu – să știți bine – Ci doar Hristos trăiește-n mine. În viața care o trăiesc Acum, în trup, împărtășesc Credința-n Fiul Cel pe care, Al nostru Dumnezeu Îl are, Cari m-a iubit și-apoi S-a dat, Pentru ca eu să fiu salvat.

Efeseni 5:14

De-aceea zic: „Deșteaptă-te Tu, care dormi, și scoală-te, Dintre cei morți, căci luminat, Vei fi tu, de Hristos, îndat’.”

Revelația 14:4

Cât despre oamenii acei, Verguri, se știe că sunt ei, Pentru că nu s-au întinat, Căci, cu femei, nu s-au culcat. Aceștia-L vor urma, pe Miel, Mergând oriunde merge El, Fiindcă ei au fost luați, Din lume, și răscumpărați, Drept cel dintâi rod, pentru Miel Și pentru Dumnezeu, la fel.

Revelația 3:20

Iată dar, că la ușă-s Eu, Și bat în ea. Dacă al Meu Glas, îl aude cineva, Și dacă va veni, cumva, Să Îmi deschidă – și Mă lasă – Atuncea, voi intra în casă Și voi cina cu omu-acel, Iar el, cu Mine-n acest fel.

Revelația 3:4

Totuși, în Sardes e ceva, Pentru că se găsesc câțiva, Cari, hainele, nu și-au mânjit. Numai aceștia – negreșit – Vor fi cu Mine, împreună, Și haine albe au să-și pună, Fiindcă ei au arătat Că vrednici sunt, neîncetat.