Кынтаря кынтэрилор 5:15 - Biblia în versuri 201415 Picioarele s-au arătat Drept stâlpi de marmură ce sânt Albi la culoare. Pe pământ, Pe temelii s-au așezat, Făcute din aur curat. Toată înfățișarea lui E-asemenea Libanului. Tânăr ales e, la privit. Cu cedrii e asemuit. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească15 Picioarele îi sunt stâlpi de alabastru, așezați pe piedestale de aur pur. Înfățișarea lui este ca Libanul, distins asemenea cedrilor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201815 Picioarele îi sunt (ca niște) coloane de marmură așezate pe un postament de aur pur. Arată ca Libanul; și este unic asemenea cedrilor (lui). အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202015 Picioarele lui sunt ca niște coloane de alabastru, stabilite pe postamente de aur pur, înfățișarea lui este ca Libánul, ales între cedri. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu15 picioarele lui sunt niște stâlpi de marmură albă, așezați pe niște temelii de aur curat. Înfățișarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193115 picioarele lui sunt ca stâlpi de marmură puși pe postament de aur curat; privirea lui este ca Libanul, măreață ca cedrii; အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Cedrii de care era plină Chiar a lui Dumnezeu grădină, Să îl întreacă, nu puteau. Nici chiparoșii nu erau Asemenea crengilor lui. Cu ramurile cedrului, Nici un platan nu se vădea Că poate sta alăturea. Nici un copac din cei pe care Grădina Domnului îi are, În frumusețe, n-a putut – Nicicum – să îl fi întrecut.
Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”
Femeia-atunci, grabnic, s-a dus Și la al său bărbat i-a spus: „Ascultă ce mi s-a-ntâmplat: Să știi că mi s-a arătat Un om ce este-al Domnului. Priveam înfățișarea lui Și ca un înger îmi părea, Cari de la Dumnezeu venea. O-nfățișare-nfricoșată, Omul avea. Eram speriată Și nu l-am întrebat nimic! Ce pot, acuma, să-ți mai zic? De unde e, sau cum îl cheamă, N-am întrebat, căci mi-a fost teamă.