Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Кынтаря кынтэрилор 5:15 - Biblia în versuri 2014

15 Picioarele s-au arătat Drept stâlpi de marmură ce sânt Albi la culoare. Pe pământ, Pe temelii s-au așezat, Făcute din aur curat. Toată înfățișarea lui E-asemenea Libanului. Tânăr ales e, la privit. Cu cedrii e asemuit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

15 Picioarele îi sunt stâlpi de alabastru, așezați pe piedestale de aur pur. Înfățișarea lui este ca Libanul, distins asemenea cedrilor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Picioarele îi sunt (ca niște) coloane de marmură așezate pe un postament de aur pur. Arată ca Libanul; și este unic asemenea cedrilor (lui).

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Picioarele lui sunt ca niște coloane de alabastru, stabilite pe postamente de aur pur, înfățișarea lui este ca Libánul, ales între cedri.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 picioarele lui sunt niște stâlpi de marmură albă, așezați pe niște temelii de aur curat. Înfățișarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 picioarele lui sunt ca stâlpi de marmură puși pe postament de aur curat; privirea lui este ca Libanul, măreață ca cedrii;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Кынтаря кынтэрилор 5:15
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Despre copaci, multe-a vorbit Și astfel el a amintit Despre Liban și cedri lui, Pân’ la isopul zidului. A mai vorbit, plin de-ncântare, De peștii care sunt în mare, De dobitoacele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Despre-ale lumii zburătoare, Precum și despre târâtoare.


Iar umbra ei s-a tot lățit, Încât și munții i-a umbrit.


Ca și finicul înverzit, Este un om neprihănit, Crescând precum cedrul pe care Țara Libanului îl are.


Aceia care sunt sădiți În Casa Domnului, să știți Că înverziți vor fi mereu, În curțile lui Dumnezeu.


Va trebui să pui acele Picioare de argint pe care, Ai să le-așezi – pe fiecare – Tot câte două, potrivite Urechilor ce-s pregătite.


Tu, porumbiță dintre stânci, Din scobiturile adânci Ale prăpăstiilor, mult – Glasul – voiesc să ți-l ascult. Vino degrabă – nu mai sta – Să pot privi la fața ta. Căci glasul tău – o știi prea bine – Cât e de dulce, pentru mine. Să-ți văd obrajii vreau, căci ei Plăcuți sunt, pentru ochii mei.


Din buze, miere, ne-ncetat, Mireaso, doar ți-a picurat. Miere și lapte, tot mereu, Sub limba ta, voi afla eu. Mirosul ce îl răspândesc Hainele tale, îl găsesc Asemenea Libanului, Căci e la fel mirosul lui.


Gâtul ți l-am asemuit Cu-n turn, din fildeș construit. Asemeni iazurilor care La poarta Bat-Rabin le are Hezbonul, ochi-ți îmi zâmbesc; Iar nasul tău, când îl privesc, Turn în Liban, mie îmi pare, Privind către Damasc, în zare.


Acei care o cârmuiau, Strălucitori se dovedeau, Căci ei mai tare-au strălucit Decât zăpada, negreșit. Ei, mult mai albi, s-au arătat, Decât e laptele vreodat’.


Muntele-acela e aflat În Israel. Acolo ea, Lăstari și rod, are să dea. Ajunge-va cedru măreț Și fi-va de un mare preț, Căci păsările vor veni Și-n umbra lui s-or odihni. Tot ceea ce e-naripat, Odihna o va fi aflat La umbra ramurilor lui.


Cedrii de care era plină Chiar a lui Dumnezeu grădină, Să îl întreacă, nu puteau. Nici chiparoșii nu erau Asemenea crengilor lui. Cu ramurile cedrului, Nici un platan nu se vădea Că poate sta alăturea. Nici un copac din cei pe care Grădina Domnului îi are, În frumusețe, n-a putut – Nicicum – să îl fi întrecut.


La umbră au să locuiască Și precum grâul o să crească. Înfloritori ei au să fie, Asemenea viței-de-vie. Vor avea faima vinului Din viile Libanului.


O! Cât sunt de înfloritori, Cât de frumoși și zâmbitori! Grâul cari o să se sporească, Pe tineri o să-i veselească, Iar mustul curge-va-n șuvoi Veselind fetele apoi.”


Iisus, pe vârful muntelui, ‘Naintea lor, Și-a preschimbat Fața. Uimiți, ei s-au uitat La fața Lui, cum strălucea Ca soarele, cum răspândea Lumină, haina Sa, în jur, Fiind, din al luminii șnur,


Ca fulgerul, el apărea, Cu haine albe ca de nea, Șezând pe piatra prăvălită.


Mi-ai deslușit calea, spre viață Și-apoi, cu starea Ta de față, Mă vei umplea de bucurie.”


Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”


Femeia-atunci, grabnic, s-a dus Și la al său bărbat i-a spus: „Ascultă ce mi s-a-ntâmplat: Să știi că mi s-a arătat Un om ce este-al Domnului. Priveam înfățișarea lui Și ca un înger îmi părea, Cari de la Dumnezeu venea. O-nfățișare-nfricoșată, Omul avea. Eram speriată Și nu l-am întrebat nimic! Ce pot, acuma, să-ți mai zic? De unde e, sau cum îl cheamă, N-am întrebat, căci mi-a fost teamă.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ