Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Кынтаря кынтэрилор 5:13 - Biblia în versuri 2014

13 Strat de miresme, mie-mi par Obrajii lui, din cari răsar Saduri frumos mirositoare. Sunt crini buzele lui, din care Cea mai aleasă smirnă, eu Știu că se scurge, tot mereu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

13 Obrajii lui sunt ca niște straturi de mirodenii, ca niște răsaduri de miresme. Buzele îi sunt crini din care se prelinge smirna.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Obrajii lui sunt ca straturile de plante frumos mirositoare care își degajă parfumurile. Buzele lui sunt (ca niște) crini din care smirna curge încet.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Obrajii lui sunt ca niște straturi de balsam, alei de plante aromatice. Buzele sale sunt ca niște crini care picură și răspândesc mir.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Obrajii lui sunt ca niște straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt niște crini, din care curge cea mai aleasă smirnă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Obrajii lui sunt ca straturile de mirozne, ca coșulețe de flori mirositoare; buzele lui sunt ca crini ce picură smirna care curge.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Кынтаря кынтэрилор 5:13
16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Un lucru-I cer lui Dumnezeu, Pe care mi-l doresc fierbinte: Aș vrea – de-acuma înainte – Pe lume cât am să trăiesc, În Casa Lui să locuiesc, Și frumusețea Domnului Să o privesc. În Templul Lui, Necontenit vreau să veghez, De el ca să mă minunez.


Tu, dintre oameni, ne-ndoios Te dovedești cel mai frumos, Iar ale tale buze – iată – Pline de har doar, se arată. De-aceea, binecuvântat Ești tu, de Domnul, ne-ncetat.


Viteaz războinic, te arată Și-ncinge-ți sabia pe dată – Podoaba și cu slava ta.


Ferice de poporul care Cunoaște glasul ce îl are Trâmbița Ta, iar pe-a lui cale, Este lumina Feței Tale!


Privesc obrajii feței tele Înconjurați de lănțișoare Pe cari mândrul tău gât le are Și nu mă satur să privesc, Cât de frumoasă, te găsesc. Cât de frumos e gâtul tău Cari poartă, împrejurul său, Șireaguri de mărgăritar.


„Frumos ești, prea iubitul meu! Cât de plăcut ești tu, mereu! Iată verdeața, așternut, Pentru-al nost’ pat, s-a prefăcut.”


„Un trandafir din Saron sânt, Un crin din văi, semeț, în vânt”.


„Dar ce se vede? Ce să fie Ceea ce urcă din pustie, Asemeni unor stâlpi de fum Și se îndreaptă-ncoace acum, Având aburi de mir în jur Și de tămâie împrejur, De toate-aromele-nțesat Și de miresme-nconjurat Asemenea celor pe care Doar cel ce vinde mir le are?”


Din buze, miere, ne-ncetat, Mireaso, doar ți-a picurat. Miere și lapte, tot mereu, Sub limba ta, voi afla eu. Mirosul ce îl răspândesc Hainele tale, îl găsesc Asemenea Libanului, Căci e la fel mirosul lui.


În mare grabă, m-am sculat Și să-i deschid, am alergat. Smirnă, pe mâna mea era Și pe zăvor îmi picura.


„Iată, iubitul meu, știu bine Că la grădina lui s-a dus – La straturile-n care-a pus Miresmele – și printre crini, Își paște turma, în grădini.


„Iată că Domnul este Cel Care, o limbă iscusită, Mi-a dat, căci ea a fost menită Să-nvioreze pe cel care E doborât de întristare. În fiecare dimineață, Urechii Mele îi dă viață, Atent astfel, să pot a sta – Mereu – și să pot asculta, Așa precum fac și cei mici, Cari se vădesc doar ucenici.


Ci spatele Mi-am dăruit, La toți cei care M-au lovit; Obrajii mei, pradă, erau, A celor cari barba-Mi smulgeau. Am fost scuipat și ocărât De-aceia care M-au urât, Căci nu fug dinaintea lor, Să-Mi ascund fața, temător.


De bine, oameni-L vorbeau Și, foarte mult, se minunau De vorbele-I pline de har, Sfârșind prin a se-ntreba: „Dar, Oare, acest Învățător, Nu este-al lui Iosif fecior?”


Cetatea, trebuință, n-are De soare sau de lună care S-o lumineze, căci, mereu, Doar slava de la Dumnezeu O luminează și, se știe, Că Mielul e a ei făclie.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ