Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Кынтаря кынтэрилор 4:8 - Biblia în versuri 2014

8 Mireaso, vino din Liban! Din vârful muntelui Aman Și din Hermon și din Senir! Privește-mă, din al lor șir. Din muntele pardoșilor, Din vizuina leilor, Aruncă-ți ochii către zare, Ca să privești în depărtare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

8 Vino cu mine din Liban, mireasa mea, vino cu mine din Liban. Coboară din vârful Amana, de pe culmea Senirului și de pe Hermon, din hățișurile leilor și din munții leoparzilor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Mireasa mea, vino cu mine din Liban; hai cu mine din Liban! Coboară din vârful Amana, de pe culmea Senirului și de pe Hermon; vino din locurile cu vegetație densă specifice leilor și din munții leoparzilor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Vino cu mine din Libán, mireaso, [vino] cu mine din Libán! Privește de pe Vârful Amaná, de pe vârful Senír și de pe Hermón, din vizuinile leilor și de pe munții cu leoparzi!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Privește din vârful muntelui Amana, din vârful munților Senir și Hermon, din vizuinile leilor, din munții pardoșilor!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Vino cu mine din Liban, mireaso, cu mine din Liban! Vino, privește de pe vârful lui Amana, de pe vârful Senirului și Hermonului, din vizuinile leilor, din munții leoparzilor!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Кынтаря кынтэрилор 4:8
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Despre copaci, multe-a vorbit Și astfel el a amintit Despre Liban și cedri lui, Pân’ la isopul zidului. A mai vorbit, plin de-ncântare, De peștii care sunt în mare, De dobitoacele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Despre-ale lumii zburătoare, Precum și despre târâtoare.


Dar apele cele pe care, Damascul cel întins le are, Nu sunt, oare, cu mult mai bune Decât Iordanul? Pot a spune, Că râuri mult mai bune-mi par, A fi Abana și Parpar. În ele, de m-aș fi scăldat, N-aș fi putut să fiu curat?” Sfârșit-a vorba, iar apoi, Furios, se-ntoarse înapoi.


O jumătate dintre case, Din seminția lui Manase, De la Basan se întindea Și-n felu-acesta locuia Ținutul, pân’ la Bal-Hermon, Pân’ la Seir și la Hermon. În număr, mulți, se dovedeau,


Ascultă fiică și privește În jurul tău, căci trebuiește Să uiți de-acum, al tău popor Și casele părinților!


Belșug are să fie iară, Căci grânele vor crește-n țară, Chiar și pe vârful munților. Se vor mișca spicele lor, Asemeni codrilor pe care, Pe-al său întins, Libanu-i are. Oamenii au să înflorească Și în cetăți au să sporească, După cum iarba încolțește Și pe pământ se răspândește.


Domnul în Iuda-i cunoscut, Iar al Său Nume e știut De către-ntregul Israel.


Tu Te areți mult mai măreț, Mult mai puternic și semeț, Decât crestele munților Cari sunt ai răpitorilor.


Tu, miazăzi, ai rânduit Și miazănoapte-ai întocmit. De al Tău Nume minunat, Taborul tot s-a bucurat. S-a bucurat, apoi, la fel, Hermonu-alăturea de el.


Lăsați prostia și veniți La mine, de vreți să trăiți! Priceperea să o urmați, Pe calea ei doar să umblați!”


Cerul, de-asupra, e senin, Se pârguiesc roade-n smochin, Iar din cuprinsul văilor, Urcă mireasma florilor. Scoală, pe ghimpi nu mă mai ține, Frumoasa mea! Vino la mine!


„Eu intru în grădina mea, Soro mireaso și din ea, Smirna o voi culege, care Multe miresme în ea are. Am să mănânc, după plăcere, Și fagurele meu de miere. Apoi, așa precum vreau eu, Beau vinul și laptele meu…” „Haideți prieteni și mâncați! Cu dragoste vă îmbătați!”


Vino iubite, să ieșim Și peste câmpuri să fugim. În urmă-apoi, pe înserate, Ne vom petrece noaptea-n sate!


Așa după cum se unește – Atunci când se căsătorește – Un om și o femeie, iată, La fel se va-ntâmpla odată, Când toți ai tăi fii vor veni, Cu tine spre a se uni. Așa cum mirele era – Așa precum se bucura De-a lui mireasă – Dumnezeu O să Se bucure, mereu, De tine. Plin de veselie, Atuncea, El are să fie.”


Venit-au chiparoși, în șir, Din cari ei au găsit cu cale, Laturi, corăbiilor tale, Ca să le facă. Ți-au durat Catargele ce le-au lucrat Din mândri cedri din Liban.


Acum, să vă mai spun ceva: Dacă-Mi slujește cineva, Să Mă urmeze! Unde-s Eu, Va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, De Tatăl Meu, cinstit fi-va.


Te rog s-asculți pe robul Tău Și împlinește dorul său, Să nu se risipească-n van: Vreau, țara de peste Iordan, S-o văd și eu. Tot ce doresc, Este aceea să zăresc Țara cea bună, munții care Se-nalță maiestos în zare, Și aș fi vrut de-asemenea, Libanul, să-l mai pot vedea.”


(Hermonu-i Sirion numit, De către neamul Sidonit, Iar Amoriții îl numesc Senir, când despre el vorbesc.)


Iată-mpărații cei pe care, A lui Israel adunare I-a-nvins și,țara, le-a luat Și cari, peste Iordan, au stat – La răsărit – de la Arnon Și pân’ la muntele Hermon, Cu-ntregul câmp din fața lui, Spre răsăritul soarelui:


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ