Кынтаря кынтэрилор 4:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Până când se mai răcorește, Până când umbra se lungește – Munte de mir – voi fi la tine. Deal de tămâie, să știi bine Că voi ajunge, negreșit.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁶ Când se răcorește ziua și vor zbura umbrele, voi merge la muntele de smirnă și la dealul de tămâie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Până când va veni lumina zilei și vor zbura umbrele, voi merge la muntele de uleiuri parfumate și la dealul de tămâie!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Până să sufle [vântul] zilei și să se ducă umbrele, voi veni la muntele mirului și la colina tămâii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Până se răcorește ziua și până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, și la tine, deal de tămâie.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Până la răcoarea zilei și până fug umbrele, voi veni la muntele de smirnă și la dealul de tămâie!

Кынтаря кынтэрилор 4:6 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 66:15

Astfel, oi grase, eu socot Să-Ți aduc ardere de tot. Grăsimile berbecilor Am să le-alătur oilor Și-n urmă, eu – pe lângă oi – Și țapi am să-Ți jertfesc apoi.

Exodul 20:24

Altar, vreau să-Mi înalți tu, Mie. Acesta, din pământ să fie, Căci pe acest altar, socot Să-ți aduci arderea-de-tot, Jertfe de oi și boi, pe care Le dai ca jertfe de mâncare. Oriunde am să Mă găsesc – Și de-al Meu nume-Mi amintesc – Pe tine, te voi căuta Și te voi binecuvânta.

Exodul 30:8

Le pregătește. Iar pe seară, Tămâie, o să ardă iară, Când candelele-o să le-așeze. Atuncea, o să tămâieze Și astfel, nu o să rămâie – A voastră parte de tămâie – Nearsă, ci va fi mereu, Din neam în neam, la Dumnezeu – În față-I – arsă necurmat, Pe-altarul pentru tămâiat.

Exodul 37:29

Urmând al Domnului îndemn, El a făcut și untdelemn, După un meșteșug pe care, Doar cel ce face mir îl are. Uleiul, astfel pregătit, La ungeri sfinte-i folosit; Și la tămâi mirositoare Își află întrebuințare.

Кынтаря кынтэрилор 2:17

Până când se mai răcorește, Până când umbra se lungește, Întoarce-te! Aici sunt eu Și te aștept, iubitul meu. Sari peste câmpuri, bunăoară, La fel ca și o căprioară. Ca și un pui de cerb apoi, Saltă și vino înapoi. Treci peste munții care cresc În zare și ne despărțesc.”

Кынтаря кынтэрилор 3:6

„Dar ce se vede? Ce să fie Ceea ce urcă din pustie, Asemeni unor stâlpi de fum Și se îndreaptă-ncoace acum, Având aburi de mir în jur Și de tămâie împrejur, De toate-aromele-nțesat Și de miresme-nconjurat Asemenea celor pe care Doar cel ce vinde mir le are?”

Кынтаря кынтэрилор 4:14

Iar după nard șofranul vine, Trestii ce-s de arome pline, Smirnă aleasă, scorțișoară Și-apoi tămâie, bunăoară.

Кынтаря кынтэрилор 8:14

„Hai, vino repede, căci eu Te-aștept aici, iubitul meu! Aleargă iute, bunăoară, La fel ca și o căprioară. Ca și un pui de cerb apoi, Saltă și vino înapoi. Treci peste munți ce răspândesc Miresme, și ne despărțesc!”

Isaia 2:2

În lungul drum al timpului, Muntele Casei Domnului Are să fie-ntemeiat Drept cel mai ‘nalt munte aflat Pe fața-ntregului pământ, Iar neamurile câte sânt, Se vor îngrămădi spre el.

Maleahi 1:11

Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Maleahi 4:2

„Dar pentru cel care se teme De al meu Nume-n orice vreme, Va răsări deasupra firii Doar Soarele neprihănirii. Tămăduirea – veți vedea – Sub aripa Lui va ședea. Atuncea, voi o să ieșiți Și bucuroși o să săriți Asemenea vițeilor Care-au ieșit din grajdul lor.

Luca 1:78

Și-o datorăm Domnului, care, Ne-a dat atâta îndurare. În urma ei, ne-a cercetat Soarele Său, ce s-a-nălțat

2 Petru 1:19

Cuvântul prorociei, noi, Tare-l avem făcut; iar voi, E bine că îl ascultați Și că, la el, seama, luați, Ca la lumina minunată În loc întunecos aflată, Cari strălucește, ne-ncetat, Pân’ ce, de ziuă, s-a crăpat, Și până în a voastră viață, Luceafărul de dimineață – În inimi – o să vă răsară;

1 Ioan 2:8

Totuși, mă-ntorc și vă scriu vouă, Acuma, o poruncă nouă, Lucru care-i adeverit Și se referă, negreșit, Atât la El, cât și la voi, Ca să-nțelegeți mai apoi, Că întunericul dispare Și că lumina chiar răsare.

Revelația 22:16

Eu sunt Iisus! Iată că Eu Trimis-am, pe îngerul Meu, Către Biserici să vorbească Și astfel, să adeverească Aceste lucruri, ce-au să vină. Sunt, a lui David, Rădăcină, Sămânța Lui. Iată, sunt Eu, Luceafărul care, mereu, Răsare peste-a lumii față, În fiecare dimineață.

Revelația 5:8

Făpturile acolo-aflate, Cari patru-n număr sunt, de toate, Precum și toți bătrâni-acei, Cari douăzeci și patru-s ei, Jos, la pământ, s-au aruncat, În fața Mielului, de-ndat’, Ținând, în mână, alăute Și-având potirele umplute, Doar cu tămâie, căci în ele – Deci în potirele acele – Sunt rugăciunile ținute, Care, de sfinți, au fost făcute. Potirele acestea toate, Numai din aur sunt lucrate.