Кынтаря кынтэрилор 4:3 - Biblia în versuri 2014

³ Buzele tale mă îmbie. Fir de cârmâz, îmi par să fie. Drăguță este gura ta. Obrazul tău ar arăta Ca rodia, de bună seamă, Cum se zărește sub maramă.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³ Buzele tale sunt ca un fir stacojiu și gura ta este minunată. Tâmplele tale sunt ca niște jumătăți de rodie, în spatele voalului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Buzele tale sunt ca o fâșie roșie și gura ta (datorită lor) este superbă! Din spatele voalului, tâmplele tale seamănă cu niște jumătăți de rodie!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Buzele tale sunt ca un fir de purpură, iar vorba ta este plăcută; ca o bucată de rodie sunt obrajii tăi de după văl.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz și gura ta este drăguță; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Buzele tale sunt ca firul de stacojiu și gura ta este plăcută; obrajii tăi sunt ca o bucată de rodie după mahrama ta.

Кынтаря кынтэрилор 4:3 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 32:10

Pentru credincioșia-Ți mare Și îndurările pe care Le-arăți robului Tău, prea mic Sunt eu, căci iată, cu nimic, Peste Iordan, eu am trecut – Doar un toiag e ce-am avut – Și-acum, atât am dobândit, Că două cete-am împărțit.

Esdra 9:6

Zicând: „O Doamne, sunt uimit De cele ce le-am auzit Și-acuma iată, mi-e rușine Să-mi ridic fața către Tine, Pentru că răul săvârșit, De-al meu popor, s-a înmulțit Și pân’ la cer au răzbătut Greșelile ce le-am făcut.

Psalmi 119:13

Am să vestesc, neîncetat, Ce hotărâri, Tu ai luat.

Psalmi 37:30

Gura celui neprihănit Va răspândi înțelepciune, Iar limba sa, necontenit, Dreptate numai are-a spune.

Psalmi 45:2

Tu, dintre oameni, ne-ndoios Te dovedești cel mai frumos, Iar ale tale buze – iată – Pline de har doar, se arată. De-aceea, binecuvântat Ești tu, de Domnul, ne-ncetat.

Proverbe 10:13

În gura celui priceput Sunt înțeleptele cuvinte; Însă pe cel lipsit de minte, Nuiaua să-l învețe are, Când va simți-o, pe spinare.

Proverbe 31:26

Înțelepciune răspândește În jur, atuncea când vorbește. Învățături plăcute are Pe limbă, pentru fiecare.

Кынтаря кынтэрилор 1:5

Sunt neagră, însă negreșit, Frumoasă sunt – fiice pe care Ierusalimul meu le are – Asemeni corturilor lui Cari sunt ale Chedarului, Ca și covoarele pe care Măritul Solomon le are.

Кынтаря кынтэрилор 4:11

Din buze, miere, ne-ncetat, Mireaso, doar ți-a picurat. Miere și lapte, tot mereu, Sub limba ta, voi afla eu. Mirosul ce îl răspândesc Hainele tale, îl găsesc Asemenea Libanului, Căci e la fel mirosul lui.

Кынтаря кынтэрилор 5:13

Strat de miresme, mie-mi par Obrajii lui, din cari răsar Saduri frumos mirositoare. Sunt crini buzele lui, din care Cea mai aleasă smirnă, eu Știu că se scurge, tot mereu.

Кынтаря кынтэрилор 5:16

Dulceață-n cerul gurii are, Iar din ființa lui răsare Un farmec, nemaiîntâlnit. Așa este al meu iubit. Și tot așa am să-l văd eu, Neîncetat, pe scumpul meu, Vouă vă spun, fiice pe care Ierusalimul meu le are!”

Кынтаря кынтэрилор 6:7

O rodie, de bună seamă, E-al tău obraz, pe sub maramă.

Кынтаря кынтэрилор 7:9

Un vin ales, toarnă-a ta gură, Ce curge lin și cu măsură, Fiind răspunsul ce-l oferi La ale mele mângâieri Pe cari, pe buze, îl simțim Atuncea când noi adormim!”

Езекиел 16:63

Ca de trecut să-ți amintești, Să-ți închizi gura, să roșești Cuprinsă de rușinea ta Atunci când Eu îți voi ierta Toate pe câte le-ai făcut, Păcatele ce le-ai avut. Așa va fi, cum am zis Eu, Care sunt Domnul Dumnezeu,”

Levitic 14:4

Va porunci a fi luate, Din păsări care sunt curate, Două bucăți; să fie vii. Voiesc apoi ca să mai știi Că, lemn de cedru, trebuiește, Pentru cel cari se curățește. Cârmâz, isop de-asemenea, Va trebui ca să mai ia.

Levitic 14:6

Să ia cârmâz, pasărea vie, Cedrul, isopul și să vie Să le înmoaie-n vasul care Este în apa curgătoare, În sângele păsării dată Întâi, cari fost-a junghiată.

Numeri 19:6

Preotu-apoi, cedru, să ia, Isop, cârmâz de-asemenea, Pentru că ele trebuiesc – În flăcările ce-nghițesc Vaca cea roșă – aruncate.

Numeri 4:8

Deasupra tuturor, să pui Un alt covor; cărămizie, Culoarea lui, voiesc să fie. O piele de vițel de mare, Să aibă, drept învelitoare. Drugii vor trebui aduși Și-apoi, la masă, vor fi puși.

Matei 12:35

Deci, omul bun are de scos, Din inimă, doar lucruri bune, Iar cel rău are să adune Doar răutăți. Răspunzător,

Luca 4:22

De bine, oameni-L vorbeau Și, foarte mult, se minunau De vorbele-I pline de har, Sfârșind prin a se-ntreba: „Dar, Oare, acest Învățător, Nu este-al lui Iosif fecior?”

Efeseni 4:29

Nici un cuvânt, care-i stricat, Să nu mai iasă, niciodat’, Din gura voastră. Când vorbiți, Doar lucruri bune să rostiți, Spre a-i zidi pe-aceia care Vor asculta – din întâmplare – Cuvântul vostru; astfel dar, Au să primească și ei, har.

Coloseni 4:6

Vorbirea voastră, așadar, Să aibă, totdeauna, har; Cu sare, ea să fie dreasă, Să fie o vorbire-aleasă Și-astfel, prin ea, să fiți în stare, Răspuns să dați, la fiecare.

Evrei 9:19

Într-adevăr, este știut Că în ăst fel, Moise-a făcut, Căci el – după ce a sfârșit, Porunca Legii de rostit, Către poporul adunat – Sânge, s-a dus și a luat, De la vițeii dăruiți Și de la țapi ce-au fost jertfiți; Cu apă, l-a amestecat, Isop apoi a mai luat, Precum și lână stacojie, Pentru că trebuia să fie Stropită-ntreaga adunare, Cu toate-acestea, după care, Mai trebuia a fi stropită Și cartea ce a fost citită.

Iosua 2:18

Când vom veni a doua oară, Și vom intra la voi în țară, Tu ai să legi astă frânghie De fir – care-i cărămizie – Chiar la fereastra ta, prin care, Azi, nouă, tu ne-ai dat scăpare. Pe tatăl tău, pe mama ta, Să-i chemi cu tine-atunci, a sta. De-asemenea, ai face bine Să-i iei pe frații tăi la tine, Precum și pe familia care Cel ce îți e părinte-o are.