Кынтаря кынтэрилор 4:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Ca o fântână pari să fii, Ca un izvor cu ape vii Ce își aduce apa lui, Din muntele Libanului.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁵ Ești un izvor în grădini, o fântână de ape vii, care curg din Liban.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Ești o fântână din grădină, un izvor de apă plin de agitație, coborând din Liban!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Izvor din grădini, fântână de ape vii care curg din Libán!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ O fântână din grădini, un izvor de ape vii ce curge din Liban.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Tu ești o fântână din grădini, izvor de ape vii, care curg din Liban.

Кынтаря кынтэрилор 4:15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 46:4

Un râu cu apele bogate, În a lui Dumnezeu cetate, Pătrunde și înveselește Locul în care locuiește Cel Prea Înalt. El e, mereu, Adevăratul Dumnezeu,

Proverbe 5:16

O vreme când a lor izvoare Să se reverse? Vrei tu, oare, Să-ți curgă-n râuri săltărețe Apa, peste-a obștii piețe?

Proverbe 5:18

Să-ți fie binecuvântat Izvorul și, neîncetat, Te bucură de-a ta soție, Din tinerețe. Ea să-ți fie

Qohelet 2:6

Mi-am făcut iazuri de udat

Кынтаря кынтэрилор 4:12

Soro mireaso, te vădești Cum că grădină-nchisă ești. Izvor închis, poți fi numită. Fântână ești, pecetluită.

Isaia 58:11

De Domnul, fi-vei – ne-ncetat – Călăuzit și săturat Va face sufletul să-ți fie, Chiar și când umbli prin pustie. Îți dă putere-n mădulare, Să fii ca o grădină care, De un izvor este udată, A cărui apă, niciodată,

Ieremia 17:13

Doamne, nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are! Cei ce Te părăsesc pe Tine Acoperiți sunt, de rușine.” „Cei care, de la Mine, cată – Necontenit – să se abată, Scriși au să fie, pe pământ, Că-L părăsesc pe Domnul Sfânt, Pe Cel care – din veșnicie – Este izvor de apă vie.”

Ieremia 2:13

„Iată că-ntreg poporul Meu Mare păcat a săvârșit Și-al său păcat e îndoit. L-au părăsit pe Domnul lor – Pe al apelor vii izvor – Și-n urmă puțuri și-au săpat, În care apa nu a stat.”

Zaharia 14:8

Când vremea ‘ceea o să fie, O să se vadă, apă vie, Cum din Ierusalim țâșnește, Căci din cetate izvorăște. Din astă apă, jumătate, Spre mările-n apus aflate, O să pornească – negreșit – În timp ce către răsărit, Spre mările acolo-aflate, Va curge altă jumătate. Așa are să fie-n vară Și tot la fel, în iarnă, iară.

Ioan 4:10

El ascultă al ei cuvânt Și zise: „De ai fi știut! O, dacă ai fi cunoscut Darul lui Dumnezeu, și Cine E Cel ce spus-a către tine „Dă-Mi ca să beau”, I-ai fi cerut Tu, ca să-ți deie, de băut, Iar El, atunci, ți-ar fi dat ție, Pe săturate, apă vie.”

Ioan 4:14

Însă, din apa ce-o dau Eu, Acela care o să bea, În veac, nu va simți setea, Căci apa Mea se va preface – În cel care o bea și-i place – Într-un izvor ce-o să țâșnească În viața veșnică, cerească.”

Ioan 7:38

Cel ce credință va avea, În Mine, trebuie să știe, Că râuri, mari, de apă vie, Din a lui inimă țâșnesc, Precum Scripturile vorbesc.”

Revelația 22:1

„Apoi, un râu, eu am văzut, Iar apa lui, mi s-a părut A fi de-o limpezime care, Numai cristalul o mai are. Aceasta era apa vie, Ieșind din jilțul de domnie, Cari este al lui Dumnezeu, Precum și-al Mielului, mereu.