Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Кынтаря кынтэрилор 4:14 - Biblia în versuri 2014

14 Iar după nard șofranul vine, Trestii ce-s de arome pline, Smirnă aleasă, scorțișoară Și-apoi tămâie, bunăoară.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

14 cu nard și cu șofran, cu trestie mirositoare și cu scorțișoară, cu toate felurile de arbori de tămâie, cu smirnă și aloe, cu toate mirodeniile cele mai fine.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Împreună cu (acest) nard mai există și șofran, trestie și scorțișoară, toate felurile de arbori din care se produce tămâie, ulei parfumat și aloe, împreună cu cele mai fine arome.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară, cu toți copacii de tămâie, mir și aloe, cu toate balsamurile cele mai alese.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă și aloe, cu cele mai alese miresme.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară cu toți tufarii de tămâie, smirnă și aloe, cu toate mirodeniile de căpetenie:

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Кынтаря кынтэрилор 4:14
16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

„Dacă-i așa, atunci, plecați!” – A zis Israel. „Să luați Ceva, cu voi, ca să duceți Un dar, acelui om. Puneți În saci, dintre cele mai bune Roade-ale țării și anume: Smirnă și leac alinător – Pe gustul Egiptenilor – Miere, fisticuri și migdale Și mirodenii. Iar, pe cale, Vă rog, să nu întârziați!


Mult aur, ea – apoi – i-a dat, Lui Solomon. S-au numărat Talanții ce-l alcătuiau Și-o sută douăzeci erau. I-a mai dat pietre nestemate Și mirodenii minunate, Precum nu s-au mai pomenit. Nicicând, de-atunci, n-au mai venit Atât de multe-n Israel, Așa precum primise el.


Mult aur, ea – apoi – i-a dat, Lui Solomon. S-au numărat Talanții ce-l alcătuiau Și-o sută douăzeci erau. I-a mai dat pietre nestemate Și mirodenii minunate, Precum nu s-au mai pomenit. Nicicând de-atunci, n-au mai venit Atât de multe-n Israel, Așa precum primise el.


Smirna, aloia, casia, Miros plăcut fac a avea Hainele tale; ai palate Care-s în fildeș îmbrăcate, Iar instrumente muzicale Înveselesc casele tale, Cu melodia lor ușoară Cari, de pe-ale lor strune, zboară.


„Pe ai tăi oameni, îi vei pune Ca mirodenii să adune. Apoi, din smirna de la ei, Cinci sute sicli ai să iei. Smirna va fi foarte curată. Din scorțișoara adunată, Doar jumătate să iei – deci, Doar două sute și cincizeci De sicli vei lua din ea; Din trestie – asemenea – Să iei aceiași cantitate. Iar cele două, adunate – Deci trestie și scorțișoare – Trebuie-a fi mirositoare.


Mi-e așternutul. Te-nfioară Cu-aroma lui de scorțișoară, Smirnă și-aloe – te îmbată!


„Când împăratul stă la masă, În jurul său, în a lui casă, Își răspândește nardul meu A lui mireasmă, tot mereu.


„Dar ce se vede? Ce să fie Ceea ce urcă din pustie, Asemeni unor stâlpi de fum Și se îndreaptă-ncoace acum, Având aburi de mir în jur Și de tămâie împrejur, De toate-aromele-nțesat Și de miresme-nconjurat Asemenea celor pe care Doar cel ce vinde mir le are?”


Până când se mai răcorește, Până când umbra se lungește – Munte de mir – voi fi la tine. Deal de tămâie, să știi bine Că voi ajunge, negreșit.


„Eu intru în grădina mea, Soro mireaso și din ea, Smirna o voi culege, care Multe miresme în ea are. Am să mănânc, după plăcere, Și fagurele meu de miere. Apoi, așa precum vreau eu, Beau vinul și laptele meu…” „Haideți prieteni și mâncați! Cu dragoste vă îmbătați!”


„Iată, iubitul meu, știu bine Că la grădina lui s-a dus – La straturile-n care-a pus Miresmele – și printre crini, Își paște turma, în grădini.


De la Uzal sosea Vedanul; Venea de-asemeni și Iavanul La târgul tău. Tu ai luat Fier de la ei, și ți-au mai dat Caise rumenite-n soare Și trestie mirositoare, Precum găsiră ei cu cale, Să-ți dea în schimbul mărfi tale.


Ca niște văi apar fiind, Ca și grădini ce se întind Lângă un râu curgând în voie, Ca și copacii de aloe, Pe care Domnul i-a sădit, Ca cedrii care și-au găsit Loc, lângă apa râului.


Când s-a sfârșit acel Sabat, Femeile au cumpărat Miresme, iar apoi, s-au dus, Să ungă trupul Lui Iisus. Alăturea de Magdalina, Către mormânt, suiau colina – În pas ușor și fără teamă – Maria – a lui Iose mamă – Cu Salome, mână în mână.


Iar Nicodim, iute-a adus Un fel de-amestec aromat, Ce-l foloseau la-mbălsămat. Această amestecătură – Pe care, cei doi o avură – Era aproape către-o sută De litri și era făcută Din smirnă și aloe, care Se foloseau la-nmormântare. Pe acest om – pe Nicodim – La începuturi, îl găsim, Noaptea, când – pe ascuns – mergea Și, cu Iisus, se întâlnea.


Nici mirodenii, scorțișoare, Miroznele mirositoare, Nici vinul cu al lui îndemn, Nici mir, tămâie, untdelemn, Făină bună, grâu, ori boi, Nici cai, căruțe, robi, sau oi, Precum și sufletele care Și le-au pus oameni-n vânzare, N-au să mai fie cumpărate, Căci nu mai e acea cetate, Unde avut-a fiecare – Dintre acestea – căutare.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ