Кынтаря кынтэрилор 3:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ „Dar ce se vede? Ce să fie Ceea ce urcă din pustie, Asemeni unor stâlpi de fum Și se îndreaptă-ncoace acum, Având aburi de mir în jur Și de tămâie împrejur, De toate-aromele-nțesat Și de miresme-nconjurat Asemenea celor pe care Doar cel ce vinde mir le are?”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁶ Ce se ivește din pustiu, ca niște coloane de fum, parfumate cu smirnă și tămâie, preparate din toate aromele negustorului?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Ce apare dinspre deșert, (venind) ca niște stâlpi de fum parfumați cu smirnă și cu tămâie – preparați din toate aromele vândute de comerciant?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Cine este aceasta care urcă din pustiu ca niște coloane de fum, parfumată cu mir și tămâie și cu toate pomezile negustorilor?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Ce se vede suindu-se din pustie ca niște stâlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir și de tămâie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? –

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Cine este acesta care se suie din pustie ca niște stâlpi de fum miresmiți cu smirnă și tămâie, cu toate prafurile negustorilor?

Кынтаря кынтэрилор 3:6 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Exodul 30:34

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Stacte vor trebui luate Și mirodenii adunate Și onice mirositoare; Halvan mai strânge, după care Tămâie să aduci – curată – Care va trebui luată Tot în aceeași cantitate.

Proverbe 7:17

Mi-e așternutul. Te-nfioară Cu-aroma lui de scorțișoară, Smirnă și-aloe – te îmbată!

Кынтаря кынтэрилор 1:13

Cel cari îmi este prea iubit, E un mănunchi de mir, primit, Cari între sâni mi se-odihnește.

Кынтаря кынтэрилор 1:3

Simt mirodeniile tale Cum răspândesc, în a mea cale, Mirosul ce mi-e cunoscut Și cari e-atâta de plăcut. Numele tău e-o minunată Mireasmă, care-a fost vărsată. De-aceea fetele, știu bine Că, te iubesc mereu pe tine!

Кынтаря кынтэрилор 3:7

Se vede o trăsură. Iată Că ea este înconjurată De șaizeci de viteji cari sânt Cei mai viteji de pe pământ, Și merg cu Solomon. Cu el, Cei mai viteji din Israel

Кынтаря кынтэрилор 4:6

Până când se mai răcorește, Până când umbra se lungește – Munte de mir – voi fi la tine. Deal de tămâie, să știi bine Că voi ajunge, negreșit.

Кынтаря кынтэрилор 5:13

Strat de miresme, mie-mi par Obrajii lui, din cari răsar Saduri frumos mirositoare. Sunt crini buzele lui, din care Cea mai aleasă smirnă, eu Știu că se scurge, tot mereu.

Кынтаря кынтэрилор 5:5

În mare grabă, m-am sculat Și să-i deschid, am alergat. Smirnă, pe mâna mea era Și pe zăvor îmi picura.

Кынтаря кынтэрилор 8:5

Dar cine ar putea să fie Cea care suie, din pustie? De-al ei iubit, se sprijinește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Iată, sub măr eu te-am trezit. Acolo fost-ai zămislit De mama ta, căci te-a făcut Acolo unde te-ai născut.”

Isaia 43:19

Voi face ceva nou și, iată Că se va întâmpla de-ndată. Să nu știți, lucru-acesta, oare? Curând, voi face o cărare, Iar ea un drum are să fie, Care va trece prin pustie. Râuri bogate vor fi scoase, În locurile secetoase.

Ieremia 2:2

„Du-te-n Ierusalim și spune Cuvintele ce le voi pune În gura ta, iar către el, Să strigi apoi, în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Aminte încă, Mi-aduc Eu De dragostea ce o aveai Când încă tânără erai, Când logodită te-ai aflat Și în pustie M-ai urmat, Într-un pământ neroditor, Nesemănat, neprimitor.

Ieremia 31:2

Domnul – apoi – a cuvântat: „Poporul care a scăpat De sabie, acum, se știe Că are trecere-n pustie: Spre locul de odihnă-astfel, Merge poporul Israel.”

Osea 9:10

Pe Israel, când l-am găsit, Putea a fi asemuit Cu strugurii cei din pustie. Părinții lui păreau să fie Roada dintâi ce o s-apară, Pe un smochin, în primăvară. Dar iată că al lor popor S-a îndreptat spre Bal-Peor – Către acel idol scârbos – Și urâcioși, neîndoios, Ajuns-au precum s-a vădit Și cel pe care l-au iubit.

Matei 2:11

Steaua, iar magii au intrat Și Pruncului s-au închinat. Apoi, ei – față de Maria – Au scos de la chimir tămâia, Smirna și aurul avut, Și-un dar, Pruncului, I-au făcut.

Deuteronom 8:2

Să v-amintiți, neîncetat, De drumul pe cari l-ați urmat, Cum Domnul v-a călăuzit Când prin pustiu ați rătăcit Ani patruzeci, cum v-a-ncercat, Cum v-a smerit, cum a cătat Ca să cunoască-a voastră fire Și-a inimii voastre pornire, Să vadă dacă reușiți, Poruncile-I, să le păziți.

Filipeni 4:18

De toate am și sunt bogat. Traiul îmi e îmbelșugat, De-atunci, de când am dobândit, Prin fratele Epafrodit, Tot ceea ce trimis-ați voi, Spre a mă scoate din nevoi… O jertfă bună, pregătită Ca o mireasmă potrivită, Plăcută, pentru Dumnezeu, Bine primită-apoi. Mereu,

Revelația 12:14

Dar ea avea ca să primească Două aripi – pe cele care Le-a avut vulturul cel mare – Ca să se ducă, în pustie, Hrănită-acolo ca să fie, Exact trei vremi și jumătate. A stat dar, în singurătate, Departe de puterea lui Și de furia șarpelui.

Revelația 12:6

Femeia-n urmă a fugit, Să se ascundă, în pustie, Pentru a fi, timp de o mie Și două sute și șaizeci De zile-adăpostită. Deci, În locu-anume pregătit De Dumnezeu, ea a venit, Unde – în vremea amintită – A trebuit a fi hrănită.

Revelația 18:13

Nici mirodenii, scorțișoare, Miroznele mirositoare, Nici vinul cu al lui îndemn, Nici mir, tămâie, untdelemn, Făină bună, grâu, ori boi, Nici cai, căruțe, robi, sau oi, Precum și sufletele care Și le-au pus oameni-n vânzare, N-au să mai fie cumpărate, Căci nu mai e acea cetate, Unde avut-a fiecare – Dintre acestea – căutare.

Revelația 5:8

Făpturile acolo-aflate, Cari patru-n număr sunt, de toate, Precum și toți bătrâni-acei, Cari douăzeci și patru-s ei, Jos, la pământ, s-au aruncat, În fața Mielului, de-ndat’, Ținând, în mână, alăute Și-având potirele umplute, Doar cu tămâie, căci în ele – Deci în potirele acele – Sunt rugăciunile ținute, Care, de sfinți, au fost făcute. Potirele acestea toate, Numai din aur sunt lucrate.