Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Кынтаря кынтэрилор 3:4 - Biblia în versuri 2014

4 Apoi – de ei, când am trecut – Cu bucurie, l-am găsit, Pe-al inimii mele iubit. Îndată, strâns, l-am apucat De mâini și nu l-am mai lăsat, Până intrat-am amândoi, În casa mamei mele-apoi Și în odaie am pășit, În care ea m-a zămislit.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 Abia trecusem de ei și l-am găsit pe iubitul sufletului meu. L-am prins și nu l-am mai lăsat până nu l-am adus în casa mamei mele, în camera celei ce m-a născut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 De-abia trecusem de ei; și l-am găsit pe cel iubit de inima mea! L-am prins și nu l-am mai lăsat până nu l-am adus în casa mamei mele, în camera celei care m-a născut.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Abia trecusem de ei și l-am găsit pe cel pe care-l iubește sufletul meu; l-am apucat și nu l-am lăsat până când nu l-am făcut să intre în casa mamei mele, în camera celei care m-a zămislit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Abia trecusem de ei, și am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat și nu l-am mai lăsat până nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m-a zămislit. –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Abia am trecut de la ei și am aflat pe cel pe care‐l iubește sufletul meu: l‐am apucat și nu l‐am lăsat până l‐am dus în casa mamei mele, în cămara celei ce m‐a zămislit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Кынтаря кынтэрилор 3:4
21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Apoi i-a spus: „Eu mă grăbesc! Mă lasă! Zorii se ivesc!” „Dă-mi binecuvântarea ta! Te las doar de-o voi căpăta!” – Răspunse Iacov. Omu-acel


Să ții învățătura-n mână: Pe viața ta, ea e stăpână.


Iubirea mea o dăruiesc Acelor care mă iubesc. Acel care se străduiește Cu dinadinsul, mă găsește.


Pe tine, pe cari te iubesc Atât de mult, te întreb eu: „Unde-ți paști oile mereu, Și unde oare te oprești Când e-n amiaz’, să te-odihnești?”


„Dar fără ca să bag de seamă, Dorința mea simt că mă cheamă Spre carele unui popor Ce are drept conducător Un om ales, în fruntea lui, Precum în lume altul nu-i.”


Mă uit la capul tău, iar el E-asemeni muntelui Carmel Și părul ce-l împodobește, Ca purpura se dovedește!…


Apoi, cu tine eu m-aș duce. La a mea mamă te-aș aduce Și la învățătura ei. Atuncea, eu ți-aș da să bei Un vin ales, mirositor, Precum și mustu-mbietor – Cu-al său buchet fin și plăcut – Pe cari din rodii l-am făcut.


Eu, în ascuns, n-am cuvântat, Nici într-un loc întunecat. Eu nu am zis celor pe care, Iacov urmași în lume-i are, „Veniți la Mine, cu toți dar, Și căutați-Mă-n zadar!” Eu – Domnul – spun neîncetat, Doar ce e drept și-adevărat.”


Atuncea, o să Mă găsiți, Dacă din inimi o să știți Ca să Mă căutați mereu.


Cu cel care nădăjduiește În El, bun, Domnul Se vădește Și milă-arată ne-ncetat, Celui care L-a căutat.


Dar iată că le-a-ntâmpinat Însuși Iisus. Ele, de-ndat’, S-au închinat, pân’ la pământ. Picioarele Celui Prea Sfânt, Apoi, în brațe, le-au cuprins. „Vă bucurați, căci am învins!” –


„Să cereți doar, și-o să primiți! Să căutați, și-o să găsiți! Vi se deschide de bateți, Căci, precum bine voi vedeți,


Și cine o să reușească – Pe noi – ca să ne despărțească De-a lui Hristos iubire, oare? Necazul, strâmtorarea mare, Sau poate că vreo prigonire, Ori foametea de peste fire, Sau lipsa straielor cumva, Primejdia, sau altceva, Ori sabia? Ce-aveți de zis?


De-asemenea, nici înălțimea, Și tot așa nici adâncimea, Precum și nici orice făptură – Nu va putea fi în măsură Să ne despartă – vă spun eu – De dragostea lui Dumnezeu, Aflată – după cum v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.”


Ierusalimul cel de sus E însă-n libertate pus, Și-o spun pentru știința voastră, Precum că el e mama noastră.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ