Кынтаря кынтэрилор 2:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Până când se mai răcorește, Până când umbra se lungește, Întoarce-te! Aici sunt eu Și te aștept, iubitul meu. Sari peste câmpuri, bunăoară, La fel ca și o căprioară. Ca și un pui de cerb apoi, Saltă și vino înapoi. Treci peste munții care cresc În zare și ne despărțesc.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁷ Când se va lumina de ziuă, iar umbrele vor zbura, întoarce-te, iubitul meu, și fii ca o gazelă, sau ca un pui de cerb peste munții prăpăstioși.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Întoarce-te, iubitul meu! Dar să vii până când va începe să se distingă lumina zilei, înainte să zboare umbrele; și fii ca o căprioară sau ca un pui de cerb (sărind) peste munții stâncoși!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Până să sufle [vântul] zilei și să se ducă umbrele, întoarce-te, iubitul meu, tu, care te asemeni cu o gazelă sau cu un pui de cerb, care sunt pe munții din Béter!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Până la răcoarea zilei și până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munții ce ne despart!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Până la răcoarea zilei și până fug umbrele, întoarce‐te, iubitul meu: fii o gazelă sau un pui de cerb peste munții depărtării.

Кынтаря кынтэрилор 2:17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Proverbe 5:19

Plăcută ca o căprioară, Ca o cerboaică-n primăvară. Iubește-o dară, necurmat. Tot timpul, să fii îmbătat De ale ei drăgălășii. Îndrăgostit, doresc să fii, De-a ei iubire, ne-ncetat!

Кынтаря кынтэрилор 2:7

„Vouă vă jur – fiice pe care, Ierusalimul meu le are – Pe căprioarele zglobii Și pe cerboaice din câmpii: Să nu cumva, voi să stârniți Iubirea, și să n-o treziți Din somn – luați dar seama bine – Până când singură ea vine!”

Кынтаря кынтэрилор 4:6

Până când se mai răcorește, Până când umbra se lungește – Munte de mir – voi fi la tine. Deal de tămâie, să știi bine Că voi ajunge, negreșit.

Кынтаря кынтэрилор 8:14

„Hai, vino repede, căci eu Te-aștept aici, iubitul meu! Aleargă iute, bunăoară, La fel ca și o căprioară. Ca și un pui de cerb apoi, Saltă și vino înapoi. Treci peste munți ce răspândesc Miresme, și ne despărțesc!”

Luca 1:78

Și-o datorăm Domnului, care, Ne-a dat atâta îndurare. În urma ei, ne-a cercetat Soarele Său, ce s-a-nălțat

Romani 13:12

Noaptea, aproape, a trecut. Aproape, ziuă s-a făcut. De-aceea, haideți să-ncercăm, Cu toții, să ne dezbrăcăm De faptele întunecate, Căci trebuie a fi luate, Acuma, armele pe care, Lumina zilei doar, le are.

Evrei 10:1

„O umbră numai, Legea are, A bunurilor viitoare, Nu fața cea adevărată A lucrurilor. Niciodată, Prin jertfele care s-au dat, An după an, neîncetat, Desăvârșit – pe nimenea – Să facă ea, nu va putea, Indiferent cine-ar fi cel Care se-apropie astfel.

Evrei 8:5

Ei fac numai o slujbă care, Un chip e și o umbră are, A lucrurilor care sânt În ceruri și cari, pe pământ, De Moise, fost-au rânduite, După poruncile primite Chiar de la Dumnezeu, când, sus, Pe munte-n acest fel i-a spus: „Ia seama dar! Cum ai văzut, Va trebui totul făcut” – Iar Moise, cortul, l-a-ntocmit, Așa precum El a dorit.

2 Petru 1:19

Cuvântul prorociei, noi, Tare-l avem făcut; iar voi, E bine că îl ascultați Și că, la el, seama, luați, Ca la lumina minunată În loc întunecos aflată, Cari strălucește, ne-ncetat, Pân’ ce, de ziuă, s-a crăpat, Și până în a voastră viață, Luceafărul de dimineață – În inimi – o să vă răsară;