Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Кынтаря кынтэрилор 1:8 - Biblia în versuri 2014

8 „Tu care ești în ochii mei, Cea mai frumoasă din femei, Dacă acest lucru nu-l știi, Să ieși afară și să vii, Apoi, pe urma oilor; Iar lângă-ale păstorilor Colibe-n șesurile verzi, Du-ți la pășune ai tăi iezi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

8 Dacă nu știi, tu, cea mai frumoasă dintre femei, atunci mergi pe urmele lăsate de turmă și paște-ți iezii lângă corturile păstorilor!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 „Dacă nu știi (unde să mă găsești), îți recomand ție, celei mai frumoase dintre femei, să mergi pe urmele lăsate de turmă și să îți paști iezii lângă corturile păstorilor!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Dacă nu știi, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele turmei și paște-ți iezii lângă locuințele păstorilor!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Dacă nu știi, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor și paște-ți iezii lângă colibele păstorilor!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Dacă nu știi tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele turmelor și paște‐ți iezii lângă colibele păstorilor!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Кынтаря кынтэрилор 1:8
25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Sfinții din țară – ne-ndoios – Și omul cel evlavios, Plăcere-s sufletului meu.


Atuncea, împăratul are Ca frumusețea ta cea mare Să o poftească. Însă el Este chiar Domnul tău; astfel, Tu să te-nchini în fața lui.


Fata-mpăratului e plină De strălucire și lumină. Șade-n palatu-mpărătesc Iar straiele-i se dovedesc A fi din aurul curat.


Ferice e de omul care Ascultă al meu glas și are Ca să vegheze poarta mea Și al meu prag, de-asemenea.


„Iubita mea, nu te privești? Te uită ce frumoasă ești! Îți sunt a ochilor bobițe, Ca ochii unei porumbițe.”


Și-apoi îmi spune dulci cuvinte: „Iubito, scoală! Ia aminte


„Iubita mea, nu te privești? Te uită, ce frumoasă ești! Îți sunt ai ochilor bobițe, Ca ochii unei porumbițe Și sub maramă, strălucesc. La părul tău, dacă privesc, Gândul îmi zboară, iar pe urmă, Îmi amintește de o turmă De capre care s-a oprit Și-apoi odihnă a găsit Pe înălțimea muntelui, Pe piscul Galaadului.


Vai ce lipici, soro mireasă, Din mângâieri poate să-ți iasă! Iar dezmierdările-ți, găsesc Că mai de preț se dovedesc, Decât e vinul cel mai bun. Apoi, mireasma ta, îți spun Că-i mai plăcută decât toate Aromele-n lume aflate!


Frumoasă ești. Când te-am privit, Nici un cusur nu ți-am aflat, Oricât de mult am încercat.


„Ne spune-acum tu, dacă vrei – Cea mai frumoasă din femei – Cu ce e mai deosebit Față de alți-al tău iubit? Deci ce are mai mult el, oare, Încât ne rogi tu, cu ardoare?”


„Ne spune-acum tu – dacă vrei – Cea mai frumoasă din femei, Unde s-a dus iubitul tău? Unde se află locul său, Să-l căutăm și noi, cu tine?”


„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”


Când toți sfârșit-au de prânzit, Iisus, lui Petru, i-a vorbit: „Simone, al lui Iona fiu, Un lucru doar, voiesc să știu: Spune-Mi deci, Petre, Mă iubești, Mai mult tu, decât toți acești?” „Da Doamne! Știi că Te iubesc, Și știi că adevăr rostesc!” – Petru a spus, privind spre ei. „Să paști dar, mielușeii Mei!” – Zise Iisus. Apoi, a stat,


„Vă-ndemn acum, dragii mei frați, Ca pe-a mea urmă, să călcați, Pentru că eu – neîndoios – Pășesc pe urma lui Hristos.


Vrând ca Biserica să vie, În fața Lui, și-apoi să fie, Mereu, slăvită și curată – Fără de zbârcituri, sau pată – Ci sfântă, mai presus de fire, Și plină de neprihănire.


Să v-amintiți, necontenit, De toți cei care v-au vestit Cuvântul de la Dumnezeu. Băgați de seamă, tot mereu, La felu-n care-au viețuit, Precum și la al lor sfârșit. Dați-vă dar, toată silința, Pentru a le urma credința!


Încât, să nu vă leneviți, Nicicând apoi, ci să pășiți Pe urmele acelea care, Doar prin credință și răbdare, Vă vor aduce-apoi, putința, De-a moșteni făgăduința.


Cu-Avram, nu s-a-ntâmplat la fel? Când socotit ajunse el, A fi un om neprihănit? Nu când, prin fapte-a dovedit, Lucrul acesta, când s-a dus Și, pe Isac, el l-a adus, La al lui Dumnezeu altar, Drept jertfă, să îl dea, în dar?


Același lucru s-a-ntâmplat, Cu curva care s-a chemat Rahav: n-a fost ea socotită, Prin fapta ei, neprihănită, Atuncea când i-a găzduit Pe soli și-apoi i-a izbăvit, Scoțându-i pe o altă cale, Din interiorul casei sale?


Luați, ca pildă, fiecare – De suferință și răbdare – Pe toți prorocii Domnului Care-au venit în fața Lui Și-n al Său Nume au vorbit.


Sara, care, soț, îl avea, Pe-Avram, pe care îl numea Chiar „domn” al ei. Iar voi, de vreți, Fiice-ale ei să fiți, puteți, Făcând doar bine, fără teamă De cineva, de bună seamă.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ