Кынтаря кынтэрилор 1:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Sunt neagră, însă negreșit, Frumoasă sunt – fiice pe care Ierusalimul meu le are – Asemeni corturilor lui Cari sunt ale Chedarului, Ca și covoarele pe care Măritul Solomon le are.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁵ Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fete ale Ierusalimului, asemenea corturilor din Chedar, asemenea draperiilor lui Solomon.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ „Fiice ale Ierusalimului, sunt neagră; dar sunt frumoasă! Sunt ca și corturile din Chedar și la fel ca draperiile din Salma.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Sunt neagră și frumoasă, fiice ale Ierusalímului, precum corturile din Chedár și precum perdelele lui Solomón.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului și cum sunt covoarele lui Solomon.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Sunt neagră dar plăcută, fete ale Ierusalimului, ca și corturile Chedarului, ca și covoarele lui Solomon.

Кынтаря кынтэрилор 1:5 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 120:5

Vai mie, căci eu locuiesc Chiar la Meșec și viețuiesc Acolo-n corturile lui, Ce sunt ale Chedarului!

Psalmi 149:4

Căci Dumnezeu, plăcere, are De-al Său popor și îndurare Le dă celor nenorociți, Pentru că fi-vor mântuiți.

Psalmi 45:9

Printre-ale tale prea iubite, Sunt fete de-mpărat găsite. Mireasa ta – a ta aleasă, Care îți e împărăteasă – La dreapta-ți stă, împodobită, Cu aur din Ofir gătită.

Psalmi 90:17

Fie, asupra tuturor, Bunăvoința cea pe care Al nostru Dumnezeu o are! Să întărești necontenit Ceea ce noi am săvârșit. Da, să-ntărești – cum am cerut – Lucrările ce le-au făcut Mâinile noastre pieritoare, Cu multă trudă și răbdare!

Кынтаря кынтэрилор 2:14

Tu, porumbiță dintre stânci, Din scobiturile adânci Ale prăpăstiilor, mult – Glasul – voiesc să ți-l ascult. Vino degrabă – nu mai sta – Să pot privi la fața ta. Căci glasul tău – o știi prea bine – Cât e de dulce, pentru mine. Să-ți văd obrajii vreau, căci ei Plăcuți sunt, pentru ochii mei.

Кынтаря кынтэрилор 2:7

„Vouă vă jur – fiice pe care, Ierusalimul meu le are – Pe căprioarele zglobii Și pe cerboaice din câmpii: Să nu cumva, voi să stârniți Iubirea, și să n-o treziți Din somn – luați dar seama bine – Până când singură ea vine!”

Кынтаря кынтэрилор 3:10

Toți stâlpii, din argint îi are. La spate sunt rezemătoare Care, din aur, s-au făcut. Scaun, din purpură țesut, Are caleașca, negreșit. Apoi, a fost împodobit – Tot mijlocul de la trăsură – Cu o aleasă țesătură, De către fiicele pe care Ierusalimul meu le are.

Кынтаря кынтэрилор 3:5

„Vouă vă jur – fiice pe care, Ierusalimul meu le are – Pe căprioarele zglobii Și pe cerboaice din câmpii: Să nu cumva, voi să stârniți Iubirea, și să n-o treziți Din somn – luați dar, seama bine – Până când, singură, ea vine!”

Кынтаря кынтэрилор 4:3

Buzele tale mă îmbie. Fir de cârmâz, îmi par să fie. Drăguță este gura ta. Obrazul tău ar arăta Ca rodia, de bună seamă, Cum se zărește sub maramă.

Кынтаря кынтэрилор 5:16

Dulceață-n cerul gurii are, Iar din ființa lui răsare Un farmec, nemaiîntâlnit. Așa este al meu iubit. Și tot așa am să-l văd eu, Neîncetat, pe scumpul meu, Vouă vă spun, fiice pe care Ierusalimul meu le are!”

Кынтаря кынтэрилор 5:8

Vă rog, pe voi – fiice pe care Ierusalimul meu le are – Găsindu-l pe iubitul meu, Ce-i spuneți?… Spuneți-i că eu, De dragostea ce m-a pătruns – Iată – bolnavă am ajuns!”

Кынтаря кынтэрилор 6:4

„Iubita mea, frumoasă ești! Cu Tirța te asemuiești. Ca și Ierusalimul, eu Te văd plăcută, tot mereu. Frumoasă ești, dar și cumplită, Încât poți fi asemuită Cu măreția oștilor Șezând sub steagurile lor.

Кынтаря кынтэрилор 8:4

„Vă rog, pe voi – fiice pe care, Ierusalimul meu le are – Să nu cumva, voi să stârniți Iubirea și să n-o treziți, Din somn – luați dar, seama bine – Până când, singură, ea vine.”

Isaia 21:16

Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Încă un an – cum e cel care Un simplu simbriaș îl are – Și o să fie nimicită Întreaga slavă strălucită, Pe cari Chedarul – azi – o are.

Isaia 53:2

El a crescut ‘naintea Lui, Ca o odraslă slabă, care Este Lăstarul ce răsare Dintr-un pământ uscat. N-avea Nici frumusețe; nu vădea Nici strălucire minunată, Ca să atragă – dintr-odată – Privirile, asupra Lui. Nu arătase nimănui, Ceva anume, ca să-i facă, Pe toți, în urmă, să Îl placă.

Isaia 60:7

Și turmele Chedarului, La tine, au să se adune. În a ta slujbă își vor pune Berbecii, cei din Nebaiot. Ei Îmi vor fi arderi de tot: Se vor sui pe-al Meu altar, Căci jertfe Îmi vor fi, în dar, Așa precum au fost cerute Spre a putea a-Mi fi plăcute, Făcând ca slava casei Mele Și mai slăvită-a fi, prin ele.

Isaia 61:10

În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.

Езекиел 16:14

Iar pentru frumusețea-ți mare Vesta ți-a mers printre popoare, Căci arătai desăvârșită Precum erai împodobită Cu strălucirea minunată, Care de Mine ți-a fost dată.

Езекиел 27:21

Arabia și toți cei cari Peste Chedar erau mai mari, Îți erau negustori, iar ei Îți aduceau berbeci, țapi, miei.

Matei 10:25

Ajunge ucenicului Să fie ca meșterul lui. La fel, ajunge robilor Să fie ca stăpânii lor. Când „Belzebul” este numit Stăpânul casei, negreșit, Cei care sunt în casa lui, Poartă pecetea numelui.

Matei 22:11

Când împăratul a văzut Că totul s-a îndeplinit, Printre nuntași el a venit, Să-și vadă oaspeții chemați. Uimit, văzu-ntre invitați, Unul – la masă așezat – Fără însă a fi-mbrăcat Cu haina pentru nuntă. El A zis, către omul acel:

Luca 13:34

Ierusalim, Ierusalime! – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe cei pe cari ți i-am trimis – Și pe proroci – tu i-ai ucis. Îi pierzi, pe cei trimiși, la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut s-adun copiii tăi – Precum găina, puii săi – Tu n-ai vrut, cu-ndărătnicie!

Luca 15:22

Dar, tatăl său nu a mai stat Să îl asculte. A chemat, Robii, și a-nceput să spună: „Aduceți haina cea mai bună Și, pe-al meu fiu, să-l îmbrăcați. Inel, în deget, i-așezați, Și-ncălțăminte, în picioare!

Romani 13:14

Acum, luați dar seama bine, Și îmbrăcați-vă frumos, În Domnul nost’, Iisus Hristos. Grijă, de-acum, dragii mei frați, Nu trebuie să mai purtați Față de firea pământească, Să nu-i treziți pofta firească.”

2 Corinteni 5:21

Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”

Galateni 4:26

Ierusalimul cel de sus E însă-n libertate pus, Și-o spun pentru știința voastră, Precum că el e mama noastră.

Efeseni 5:26

Ca să sfințească, negreșit, Ceea ce-ntâi a curățit Printr-un botez, în apă, dat, Și prin Cuvântul arătat,

1 Ioan 3:1

„Acum, și voi ați observat, Ce dragoste ne-a arătat Tatăl, când ne-a îngăduit, Copii ai Săi, de ne-am numit. Și chiar suntem copiii Lui. Suntem copiii Domnului, Chiar dacă lumea nu ne șie. Cum ar putea, altfel, să fie? Că nici pe El – cum am văzut Noi toți – ea nu L-a cunoscut.