Кынтаря кынтэрилор 1:4 - Biblia în versuri 20144 Ia-mă cu tine! Să plecăm! Haidem acum, să alergăm! În camerele din palat, Mă duce al meu împărat… Acolo, noi, eu știu prea bine Că, ne vom bucura, de tine. Vom lăuda, fără-ncetare, Neprețuita-ți dezmierdare, Mai mult decât e lăudat Vinul ce-l bem! Am cugetat Cum că pe drept tu ești iubit. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească4 Trage-mă după tine! Să fugim împreună! Fie ca regele să mă ducă în camerele lui. Ne vom veseli și ne vom bucura de tine; îți vom lăuda iubirea mai mult decât vinul. Tu meriți să fii iubit. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20184 Trage-mă după tine! Să fugim împreună! Îmi doresc ca regele să mă ducă în camerele lui. Ne vom bucura și ne vom delecta cu tine. Îți vom elogia alintările mai mult ca vinul; pentru că meriți să fii iubit!” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20204 Trage-mă după tine și să fugim! Să mă ducă regele în camerele sale! Ne vom bucura și ne vom veseli cu tine, ne vom aminti de dezmierdările tale mai mult decât de vin! Pe bună dreptate ele te iubesc! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 Trage-mă după tine! Și haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui… Ne vom veseli și ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept ești iubit. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19314 Trage‐mă: să alergăm după tine! Împăratul m‐a dus în cămările sale. Ne vom veseli și ne vom bucura în tine. Ne vom aduce aminte de iubirile tale mai mult decât de vin; ele te iubesc cu dreptate. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Mereu, mi-aduc aminte bine, Iar focul inimii – în mine – Mi-l vărs. Tristeți mă năpădesc, De câte ori îmi amintesc De vremile-n care mergeam În frunte, iar în jur aveam Toți oamenii poporului. Urcam la Casa Domnului, În strigăte de bucurie, De mulțumiri și veselie, Scoase de o mulțime care Se pregătea de sărbătoare.
Vin și aduc celor pe care, Drept întristați Sionu-i are, Cununa cea împărătească, Cu care să-și împodobească Ale lor capete plecate Cari cu cenușe-s presărate. Ei n-au să plângă, pe vecie. Un untdelemn de bucurie, În locul plânsului le dau Și-a lor tristețe am s-o iau. În locul duhului mâhnit, Un strai de laudă-au primit, Ca „terebinți”, pe-ntinsul firii, Să fie, „ai neprihănirii” Și-apoi „un sad al Domnului, Spre a sluji spre slava Lui”.
Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!