Кынтаря кынтэрилор 1:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ „Iubita mea, nu te privești? Te uită ce frumoasă ești! Îți sunt a ochilor bobițe, Ca ochii unei porumbițe.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁵ Iată, ești atât de frumoasă, iubita mea! Iată, ești atât de frumoasă cu ochii tăi de porumbiță!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ „Ești atât de frumoasă, iubita mea, atât de frumoasă! Ochii tăi sunt ca o pereche de porumbei!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Iată-te, ești frumoasă, prietenă a mea; iată-te, ești frumoasă, cu ochii de porumbiță!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Ce frumoasă ești, iubito, uite ce frumoasă ești, cu ochii tăi de porumbiță! –

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Iată, frumoasă ești, scumpa mea! Iată, frumoasă ești: ochii tăi sunt porumbei.

Кынтаря кынтэрилор 1:15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Кынтаря кынтэрилор 1:16

„Frumos ești, prea iubitul meu! Cât de plăcut ești tu, mereu! Iată verdeața, așternut, Pentru-al nost’ pat, s-a prefăcut.”

Кынтаря кынтэрилор 1:8

„Tu care ești în ochii mei, Cea mai frumoasă din femei, Dacă acest lucru nu-l știi, Să ieși afară și să vii, Apoi, pe urma oilor; Iar lângă-ale păstorilor Colibe-n șesurile verzi, Du-ți la pășune ai tăi iezi.

Кынтаря кынтэрилор 1:9

Cu iapa ‘ceea minunată Care fusese înhămată La carul maiestos pe care Măritul Faraon îl are, Am să te-aseamăn eu, pe tine, Căci tu așa ești pentru mine, O, scumpă, a inimii mele,

Кынтаря кынтэрилор 2:10

Și-apoi îmi spune dulci cuvinte: „Iubito, scoală! Ia aminte

Кынтаря кынтэрилор 2:13

Cerul, de-asupra, e senin, Se pârguiesc roade-n smochin, Iar din cuprinsul văilor, Urcă mireasma florilor. Scoală, pe ghimpi nu mă mai ține, Frumoasa mea! Vino la mine!

Кынтаря кынтэрилор 4:1

„Iubita mea, nu te privești? Te uită, ce frumoasă ești! Îți sunt ai ochilor bobițe, Ca ochii unei porumbițe Și sub maramă, strălucesc. La părul tău, dacă privesc, Gândul îmi zboară, iar pe urmă, Îmi amintește de o turmă De capre care s-a oprit Și-apoi odihnă a găsit Pe înălțimea muntelui, Pe piscul Galaadului.

Кынтаря кынтэрилор 4:10

Vai ce lipici, soro mireasă, Din mângâieri poate să-ți iasă! Iar dezmierdările-ți, găsesc Că mai de preț se dovedesc, Decât e vinul cel mai bun. Apoi, mireasma ta, îți spun Că-i mai plăcută decât toate Aromele-n lume aflate!

Кынтаря кынтэрилор 4:7

Frumoasă ești. Când te-am privit, Nici un cusur nu ți-am aflat, Oricât de mult am încercat.

Кынтаря кынтэрилор 5:12

Iar ochii lui… ochii acei Îmi par că sunt doi porumbei Șezând pe margini de izvoare. Scăldați în lapte fiecare, Se odihnesc pe fața-i plină, Înseninată de lumină.

Кынтаря кынтэрилор 5:2

„Am adormit, însă veghea, Neobosit, inima mea… Atuncea, auzit-am eu Cum bate prea iubitul meu Și-atuncea doar – în acel ceas – Am auzit eu, al său glas: „Deschide-mi, soră prea iubită, Tu scumpă și neprihănită, Tu porumbițo. Iată, vin! De rouă-mi este capul plin, Și simt cum cârlionții mei – De-ai nopții picuri – îmi sunt grei.”

Кынтаря кынтэрилор 6:10

„Dar cine, oare, se ivește, Ca zorile de luminoasă? Cine-i ca luna de frumoasă, Ca soarele de curățită Și ca oștirea de cumplită?”

Кынтаря кынтэрилор 6:4

„Iubita mea, frumoasă ești! Cu Tirța te asemuiești. Ca și Ierusalimul, eu Te văd plăcută, tot mereu. Frumoasă ești, dar și cumplită, Încât poți fi asemuită Cu măreția oștilor Șezând sub steagurile lor.

Кынтаря кынтэрилор 7:6

Privesc la tine, fascinat: Frumoasă ești, cu-adevărat, Iubita mea! Ești ne-ntrecută Și ești atâta de plăcută, În sânul desfătărilor!

Кынтаря кынтэрилор 7:7

Asemenea finicilor, Este statura-ți minunată, Iar sânii, struguri, ți se-arată.

Maleahi 2:14

Dacă, „De ce?”, voi întrebați, Răspunsul ce îl căpătați Este acesta: „Negreșit, Domnul drept martor S-a vădit, Căci între tine este – iată – Și-ntre nevasta cea luată În tinerețe – ne-ndoios – Căreia-i ești necredincios, Măcar că ți se dovedește Tovarășe și te-nsoțește Căci tu cu ea ai încheiat Un legământ, când v-ați luat!