Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 9:7 - Biblia în versuri 2014

7 Iotam, de cum a auzit, Grabnic s-a dus și s-a suit Pe Garizim, pe creasta lui, Iar de pe vârful muntelui, Către Sihem, el a strigat, Cu glas puternic, apăsat: „Voi cei care-n Sihem v-aflați, Cuvintele să-mi ascultați Și să v-asculte, tot mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

7 Când l-au înștiințat pe Iotam de lucrul acesta, Iotam s-a dus și s-a așezat pe vârful muntelui Garizim. Acolo el și-a ridicat glasul și a strigat, zicând: „Ascultați-mă, locuitori ai Șechemului, ca și Dumnezeu să vă asculte pe voi!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Când a auzit Iotam despre acest lucru, s-a dus și a stat pe vârful muntelui Garizim. De-acolo, le-a strigat astfel: „Locuitori ai Șehemului, ascultați-mă! Și Dumnezeu să vă asculte răspunsul pe care mi-l veți da!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 I-au zis lui Iotám și el s-a dus, s-a așezat pe vârful muntelui Garizím, și-a ridicat glasul și le-a zis: „Ascultați-mă, bărbați din Síhem, și Dumnezeu să vă asculte!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Iotam a aflat despre lucrul acesta. S-a dus și s-a așezat pe vârful muntelui Garizim și iată ce le-a strigat el cu glas tare: „Ascultați-mă, locuitorii Sihemului, și Dumnezeu să vă asculte!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și au spus lui Iotam. Și el s‐a dus și a stătut pe vârful muntelui Garizim și și‐a ridicat glasul, și a strigat și le‐a zis: Ascultați‐mă, locuitori ai Sihemului, și Dumnezeu să vă asculte.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 9:7
17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

El zise, către ai săi frați: „Veniți încoace și-ascultați


Acela care își înfundă Urechile, să nu pătrundă Glasul săracului la el, Să știe că-n același fel, Alții, cu el, se vor purta: Răspunsuri, nu va căpăta Când, încolțit de disperare, O să cerșească-ajutorare.


Dacă-și întoarce cineva Urechile, ca nu cumva S-audă ce se poruncește Prin lege, și se răzvrătește Nevrând legii a se supune, Scârbă-i chiar și-a lui rugăciune.


Când mâinile vă-ntindeți voi, Îmi întorc ochii, iar apoi, Chiar dacă Mă veți ruga mult, Eu n-am să vreau să vă ascult. N-am să v-ascult, oricât ați plânge, Căci pe-ale voastre mâini, e sânge!”


Părinții noștri-n acest loc, Pe ăst munte, s-au închinat, Iar noi, la fel, am învățat; Dar voi ziceți să ne suim Spre-a ne-nchina-n Ierusalim, Că-n acel loc doar, se cuvine, Ca oamenii să se închine.”


Când veți lua în stăpânire Țara pe care, moștenire, Domnul vi-o dă, pe-al ei pământ, Să știți că două locuri sânt: Locul dintâi, cu toți îl știm – E muntele zis Garizim. Acolo, binecuvântarea, Să o rostească adunarea. Al doilea loc, este știut Și el; Vă este cunoscut Drept muntele Ebal. În el – Pe vârful muntelui acel – Blestemul, trebuie să știți Ca, doar acolo, să-l rostiți.


Dincolo de Iordan, sunt ei – Acolo sunt munții acei, În spatele drumului care, Spre-ale Canaanului hotare, Se-ndreaptă, după cum se știe – Înspre apus – către câmpie, Având Ghilgalu-n fața lor, Alăturați stejarilor Cari ai lui More sunt. Apoi,


„Iată ce trebuie făcut, După ce voi veți fi trecut De apele Iordanului: Urcați pe creasta muntelui Care – așa după cum știm, Cu toți – se cheamă Garizim. Primul cari se va fi suit E Simeon. Va fi-nsoțit De Levi, Iuda, Isahar, De Beniamin și Iosif doar; Pe munte, ei să se așeze Și-apoi, să binecuvinteze Întreg poporul adunat.


Că judecata se arată, Fără de milă, cu cel care N-a avut milă și-ndurare. Însă, prin mila dovedită, E judecata, biruită.


Când aste lucruri se-ntâmplau, Bătrânii din popor ședeau Alături de judecători Și de-ai oștii conducători, Lângă chivotul Domnului. Erau cu toți în jurul lui, Iar preoții îi privegheau – Străini, de față, mai erau, Cari pe popor îl însoțise. Toată mulțimea se-mpărțise În două cete: jumătate Din rândul gloatei adunate, Spre Garizim, s-a îndreptat Și-n dreptul muntelui, a stat. Ceilalți, către Ebal, s-au dus Făcând așa precum a spus Moise, atunci când a trăit.


Toată-a Sihemului suflare Și cei pe care Milo-i are În a lui casă au venit Și la stejarul cel sădit Lângă Sihem, l-au așezat Pe-Abimelec, ca împărat.


Un împărat, copaci-au vrut Să aibă-n frunte. I-au cerut Măslinului să-i cârmuiască Și peste ei să-mpărățească. „Fii tu, al nostru împărat!” – I-au zis, dar el i-a întrebat:


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ