Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 9:57 - Biblia în versuri 2014

57 De-asemenea, s-a mai văzut Că răul ce a fost făcut De către-aceia care sânt Pe al Sihemului pământ, N-a fost uitat – cum au gândit – Căci Dumnezeu i-a pedepsit. Blestemul lui Iotam – cel care, Pe Ierubal, tată, îl are – Blestemul care l-a rostit, Față de ei, s-a împlinit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

57 Și tot răul făcut de oamenii Șechemului, Dumnezeu l-a întors asupra capului lor. În acest fel a venit asupra lor blestemul lui Iotam, fiul lui Ierub-Baal.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

57 Dumnezeu a întors împotriva capului locuitorilor din Șehem, tot răul făcut de aceștia. Astfel a venit împotriva lor blestemul lui Iotam, fiul lui Ierub-Baal.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

57 [De asemenea] Dumnezeu a făcut să vină asupra capului oamenilor din Síhem tot răul pe care-l făcuseră. Astfel a venit asupra lor blestemul lui Iotám, fiul lui Ierubáal.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

57 și Dumnezeu a făcut să cadă asupra capului oamenilor din Sihem tot răul pe care-l făcuseră. Astfel s-a împlinit față de ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

57 Și toată răutatea bărbaților Sihemului Dumnezeu a întors‐o asupra capetelor lor și blestemul lui Ioatam, fiul lui Ierubaal, a venit asupra lor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 9:57
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Eu, încă, slab m-am dovedit, Cu toate că am dobândit Ungerea cea împărătească Ce trebuia să mă-ntărească, Iar ai Țeruei fii – văd bine – Sunt prea puternici, pentru mine. Aceluia care-a făcut Răul pe care l-am văzut, Să-i răsplătească Dumnezeu, Doar după fapta lui, mereu!”


Apoi, pe vremea lui Hiel – Cel care fost-a din Betel – A Ierihonului cetate A rezidit-o. Așezate Sunt ale sale temelii, Cu prețul primului din fii Cari, Abiram, a fost chemat. Porțile i le-a așezat Cu prețul vieții fiului Mai mic, aflat în casa lui, Care, Segub, a fost numit. În acest fel, s-au împlinit Cuvintele ce le rostise Domnul, atuncea când vorbise, Prin Iosua, acela care, Pe Nun, ca și părinte-l are.


Domnul, atunci când o să vadă, Va face, sângele să cadă, Peste Ioab în acest fel, Pentru că el a fost acel Care cu sabia-a lovit, Pe doi bărbați ce s-au vădit Și drepți și mult mai buni să fie Decât e el, fără să știe – Nimica – David, al meu tată. El l-a ucis – cum știi – odată, Pe Abner – al lui Ner fecior – Conducătorul oștilor Lui Israel. De-asemenea, El l-a ucis cu sabia, Și pe Amasa – pe cel care Oastea lui Iuda-n frunte-l are. Ieter fusese al său tată.


Pe Cel Prea-Nalt, Îl laud eu, Pentru dreptatea arătată. Am să-I cânt Numele, mereu, Căci nu-am să tac eu, niciodată.


Cei răi ajunge-vor să cadă, Nelegiuirii lor, drept pradă, Căci Domnu-i va zdrobi, ușor, Chiar prin nelegiuirea lor. Cei răi, zdrobiți, vor fi mereu, De-al nostru Domn și Dumnezeu.


Cel rău nu poate-a se desface, Prins chiar de-a lui nelegiuire. Păcatul său, în stăpânire Are să-l țină, strâns legat.


Vai, de acel care e rău, Căci parte are-n lucrul său, De roadele faptelor lui, Care sunt ale răului!


Iosua-n urmă a jurat Și-a zis atuncea: „Blestemat, În fața Domnului, să fie Cel care va-ndrăzni să vie Să se apuce să trudească Și Ierihonul să-l zidească. Cu prețul primului născut, Să-i pună piatra de-nceput. Cu viața celui mai mic fiu, Să-i pună poarta-ntr-un târziu!”


El zise-atunci: „Iată, sub soare, Sunt șaptezeci de împărați. Aceștia fost-au adunați Sub masa mea și își strângeau Hrana, de-acolo. Toți erau, Cu degetele mari, tăiate; Însă li s-a făcut dreptate, Pentru că după cum văd eu, Îmi răsplătește Dumnezeu, Căci îi plătește omului După măsura faptei lui. Bezec-Adoni-a fost luat Și la Ierusalim mutat. Acolo, el a viețuit Și-apoi, în urmă, a pierit.


Abimelec muri, și-ndat’, Tola, în urmă-i, s-a sculat. Fiul lui Pua, a fost el Și al lui Dodo, tot la fel. Acest bărbat ieșise dar, Din ramura lui Isahar, Ca izbăvit a fi prin el, Întreg poporul Israel. El, în Șamir, a locuit, Ținut care este găsit În muntele acel pe care Neamul lui Efraim îi are.


De nu, un foc, atunci, să iasă, De la Abimelec din casă, Să-i mistuie pe cei ce sânt Pe al Sihemului pământ, Precum și pe toți cei pe care, Casa lui Milo-n ea îi are! Apoi, de la cei care sânt Pe ai Sihemului pământ – Precum și de la cei pe care, Casa lui Milo-n ea îi are – Să izbucnească un alt foc Și pe Abimelec, pe loc, Să-l mistuiască, negreșit!”


Cruzimea ce-a făcut-o el – Când șaptezeci de fii pe care Casa lui Ierubal îi are Au fost uciși – s-a dovedit Cum că, pedeapsă, și-a primit, Și a căzut sângele lor, Peste-al Sihemului popor Și peste-Abimelec. Îndată,


Abimelec a atacat Cetatea-n urmă și-a intrat În ea apoi, biruitor, Și a ucis al ei popor, Iar la sfârșit a dărâmat-o Și-apoi cu sare-a presărat-o.


În acest fel, s-a arătat Că Dumnezeu nu l-a iertat, Fiind cu moartea pedepsit, Pentru tot răul săvârșit Când i-a ucis pe ai săi frați – Pe cei șaptezeci de bărbați.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ