54 El l-a chemat pe omul lui – Pe tânărul ce i-a purtat Armele – și a cuvântat: „Ia-ți sabia și mă omoară, Să nu se spună, bunăoară, Că o femeie m-a ucis!” El a făcut precum i-a zis Și l-a străpuns cu sabia, Pe care-n grijă o avea.
54 Atunci el l-a chemat repede pe cel care-i purta armele și i-a zis: „Scoate-ți sabia și omoară-mă, ca nu cumva să se zică despre mine: «L-a ucis o femeie»“. Slujitorul său l-a străpuns, și el a murit.
54 Atunci el l-a chemat repede pe cel care îi transporta armele; și i-a zis: „Scoate-ți sabia și omoară-mă; să nu oferim ocazia să se zică despre mine că m-a omorât o femeie!” Atunci slujitorul lui a înfipt sabia în el. Așa a murit Abimelec.
54 L-a chemat imediat pe tânărul care-i purta armele și i-a zis: „Scoate-ți sabia și omoară-mă ca să nu se zică despre mine: «L-a omorât o femeie»”. Tânărul l-a străpuns cu sabia și a murit.
54 Îndată, el a chemat pe tânărul care-i purta armele și i-a zis: „Scoate-ți sabia și omoară-mă, ca să nu se zică de mine: ‘L-a omorât o femeie.’” Tânărul l-a străpuns cu sabia și a murit.
54 Și el a chemat îndată la sine pe tânărul care‐i purta armele și i‐a zis: Scoate‐ți sabia și omoară‐mă ca să nu se zică de mine: L‐a ucis o femeie. Și tânărul său l‐a străpuns și a murit.
Atunci, eu m-am apropiat De el, și am făcut, de-ndat’, Ceea ce mi s-a poruncit, Căci eu știam că, negreșit, Pentru-mpărat, nu se putea, În viață a mai rămânea, După ce-nfrânt avea să fie. Eu am venit să-ți aduc ție, Dovada celor ce ți-am spus. Privește dar, ce am adus: Iată cununa ce-o avea Saul, pe cap. De-asemenea, Iată aici, brățara lui. Pe brațul împăratului, Fusese ea. El a purtat-o, Iar eu, în urmă, am luat-o.”
Saul a zis omului său, Cel care armele-i ducea: „Scoate, îndată, sabia Și-omoară-mă! Fă cum am zis, Căci nu vreau ca să fiu ucis De-ai mei vrăjmași – aici aflați – Cari împrejur nu sunt tăiați! Nu vreau să vină orișicine, Ca să își bată joc, de mine!” Cel care armele-i ducea, N-a vrut să scoată sabia, Pentru că omul s-a temut. Saul, atunci când a văzut Că nu-l ascultă, a luat Sabia și s-a aruncat Îndată-n ea, și a murit.
După aceea a urmat Țelec – de prin Amon plecat; Nahrai, de la Berot, apoi A mai venit. El – la război – Dusese armele pe care Stăpânul său, Ioab, le are.
Debora zise: „Merg și eu, Însă, să știi că Dumnezeu Nu-ți va da slavă-n a ta cale, Pentru că nu-n mâinile tale, Sisera are-a fi lăsat, Ci el are să fie dat În mâinile unei femei, Iar slava o să fie-a ei.” Apoi, Debora l-a-nsoțit La Chedeș, iar când au sosit,
Străjeri-au spus către cei doi: „Suiți-vă până la noi!” Atuncea, Ionatan îi zise Feciorului ce-l însoțise: „Hai după mine, fără teamă, Căci Domnul nost’, de bună seamă, În mâna noastră, o să-i dea Și-astfel, izbândă, vom avea!”
Și Ionatan s-a cățărat Pe stânci, cu greu. S-a ajutat De mâini, precum și de picioare, Scăldat în valuri de sudoare. Îndeaproape-a fost urmat, De slujitorul său, de-ndat’. Straja de Filisteni apoi, Pieri sub mâna celor doi.
În lupta care s-a purtat, La douăzeci s-a ridicat Numărul morților pe care Ceata de Filisteni îi are. Locul în care s-au bătut – Ca suprafață – a avut Cam jumătate de pogon.
Saul a zis poporului, Care era în jurul lui: „Vă rog, acum, să-i numărați Pe cei care-s cu noi aflați, Pentru că vreau să știu apoi, Cine lipsește dintre noi.” Oameni-ndată au făcut Așa precum li s-a cerut Și au aflat, în acest fel, Precum că Ioanatan e cel Care, din tabără, lipsea, Și cel ce armele-i ducea.
Feciorul cari îl însoțea Și care, armele-i, ducea, Răspunse-ndată: „Fă cum vrei, Dar și pe mine să mă iei, Căci sunt alăturea de tine. Să faci precum gândești că-i bine. Urmează-ndemnul cel pe care, Inima ta, îl simți, că-l are.”