4 În urmă, mult argint i-au dat, Pe care ei le-au ridicat Din casele lui Bal-Berit, Și care fost-a prețuit La șaptezeci de sicli. El A folosit argintu-acel, Ca oameni fără căpătâi Să își adune mai întâi, În jurul lui – să îi plătească – Iar ei, mereu, să-l însoțească.
4 I-au dat lui Abimelek șaptezeci de șecheli de argint din templul lui Baal-Berit, iar acesta a plătit cu ei niște bărbați de nimic și ticăloși, care au mers după el.
4 I-au dat lui Abimelec șaptezeci de șecheli de argint din templul lui Baal-Berit. El i-a luat și a plătit cu ei niște bărbați care nu respectau niciun principiu moral.
4 I-au dat șaptezeci de sicli de argint, pe care i-au ridicat din casa lui Baal-Berit. Abimelec a cumpărat cu ei pe niște oameni fără căpătâi și neastâmpărați, care au mers după el.
Când totul fost-a încheiat, David, spre casă, a plecat, Voind – ‘nainte să se-așeze – Ca să și-o binecuvinteze. Mical, în față, i-a ieșit, Și-n felu-acesta, i-a vorbit: „Cu câtă cinste, s-a purtat Al lui Israel împărat Astăzi, când s-a descoperit Și dezbrăcat a dănțuit, În fața slujitoarelor Cari sunt ale supușilor Pe care împăratu-i are. Uimită sunt, de-a ta purtare, Căci numai omul de nimic Face așa! Ce pot să zic?”
Ieroboam și-a adunat Oameni care s-au arătat Că-s de nimic și întărit În acest fel, s-a-mpotrivit Lui Roboam – acela care Pe Solomon, părinte-l are – Căci Roboam, neîndoios, Fusese tânăr și fricos.
Sunt ușuratici cei pe care, Cetatea, drept proroci, îi are, Pentru că ei se dovedesc Înșelători, când prorocesc. Preoții ei nu iau aminte Și astfel, lucrurile sfinte Le pângăresc, neîncetat, Căci peste Lege au călcat.
Iudeii care n-au crezut, De pizmă-ndată, s-au umplut; În jurul lor, au adunat Mulți oameni și-au întărâtat Cetatea. Toți, la unison, Asupra casei lui Iason, Cu furie, s-au aruncat Și să îi prindă-au încercat, Pe Pavel și pe Sila; dar, Truda lor fost-a în zadar.
Iefta, atuncea, a fugit De frații lui și-a locuit În țara Tob. Cu el erau Doar oameni care se vădeau A fi de căpătâi lipsiți. Cu toți erau nedespărțiți; La Iefta, ei se adunau Și împreună se plimbau.
Când Ghedeon pieri și el Din astă lume, Israel A început iar, de-a curvit Cu Balii, iar pe Bal-Berit L-au pus drept dumnezeu al lor, Cinstit de un întreg popor.
Via au strâns și au călcat Struguri-n teascuri, după care A fost o veselie mare, Căci au mâncat și au băut Și bucuroși au petrecut. În case-apoi când au intrat, Pe-Abimelec, l-au blestemat,
Toți cei cari, în nevoi, erau – Sau care datorii aveau, Precum și cei nemulțumiți, De stăpânire prigoniți – Și ei, la Adulam, s-au dus Și-apoi, pe David și l-au pus În frunte, drept conducător, Peste acel întreg popor. Cam patru sute se vădeau Toți cei care, cu ei, erau.