Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 9:27 - Biblia în versuri 2014

27 Via au strâns și au călcat Struguri-n teascuri, după care A fost o veselie mare, Căci au mâncat și au băut Și bucuroși au petrecut. În case-apoi când au intrat, Pe-Abimelec, l-au blestemat,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

27 El și oamenii lui au ieșit la câmp, le-au cules viile, au stors strugurii, apoi au dat un ospăț. Ei au intrat în templul zeului lor, au mâncat, au băut și l-au blestemat pe Abimelek.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Gaal și oamenii lui s-au dus la câmp, le-au cules viile și au pus strugurii în teasc. Apoi au organizat un banchet. Au intrat în templul zeului lor, au mâncat, au băut și l-au blestemat pe Abimelec!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Au ieșit la câmp, culegeau viile, călcau strugurii și se veseleau; intrau în templul dumnezeilor lor, mâncau și beau și îl blestemau pe Abimélec.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Au ieșit la câmp, le-au cules viile, le-au călcat strugurii și au început să se veselească; au intrat în casa dumnezeului lor, au mâncat și au băut și au blestemat pe Abimelec.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Și au ieșit la câmpii, și au cules viile și au călcat și s‐au veselit, și au intrat în casa dumnezeului lor și au mâncat și au băut, și au blestemat pe Abimelec.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 9:27
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

În urmă, mult argint i-au dat, Pe care ei le-au ridicat Din casele lui Bal-Berit, Și care fost-a prețuit La șaptezeci de sicli. El A folosit argintu-acel, Ca oameni fără căpătâi Să își adune mai întâi, În jurul lui – să îi plătească – Iar ei, mereu, să-l însoțească.


Tu – precum văd – ai cutezat Acuma, de te-i ridicat În contra Celui cari, mereu, E-al cerurilor Dumnezeu. Vasele-aflate-n Casa Lui – Vase-nchinate Domnului – ‘Naintea ta, tu ai cerut A fi aduse și-ai băut Din ele, tu și toți cei cari Sunt slujitorii tăi cei mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui. Ați băut viu și-ați lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Ați lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, Din piatră sau din lemn, ciopliți, Care nu văd, n-aud nimic Și n-au pricepere, vă zic! Nu ai dat slavă Domnului, Cel care are-n mâna Lui Suflarea ta. Căile tale Se află în mâinile Sale!


„Ia seama, când ai să vorbești, În acest fel să prorocești: „Domnul, din ceruri, va porni Și din înalturi, va răcni. Din sfântul Său Locaș, El are Să facă să răsune tare Glasu-I puternic. Va porni Și împotrivă va răcni La locul locuinței Lui. Precum e strigătul celui Ce calcă-n teasc, va fi acel Strigăt al Domnului, căci el Se-ndreaptă către cei ce sânt Locuitori pe-acest pământ.


Numai blestemul l-a iubit: Fie dar, de blestem lovit! Nu-i place binecuvântarea: Să-i ocolească ea, cărarea!


Apoi, lui David i-a vorbit: „Câine sunt eu, de ai venit Cu un toiag în fața mea? Este toiag, sau o nuia?” Pe dumnezeul cel pe care Neamul de Filisteni îl are, Pe David, el l-a blestemat


Mai marii Flilistenilor S-au strâns ca, pentru domnul lor, Să țină-o mare sărbătoare Și să-i dea jertfe fiecare. Dagon era numele lui – Numele dumnezeului La care ei se închinau. Toți Filisteni-l lăudau Zicând: „Al nostru domn – Dagon – În mâna noastră, pe Samson – Vrăjmașul nostru – l-a lăsat.”


Când aste vești le-au auzit Aceia care-au locuit Pe tot cuprinsul turnului Cari este al Sihemului, S-au dus și s-au adăpostit În cetățuia lui Berit, La care toți se închinau, Căci dumnezeu, ei îl aveau.


Când Ghedeon pieri și el Din astă lume, Israel A început iar, de-a curvit Cu Balii, iar pe Bal-Berit L-au pus drept dumnezeu al lor, Cinstit de un întreg popor.


Când se certau, omu-a hulit Și-apoi, de furie orbit, Frâu liber, gurii, el și-a dat Și-ajuns-a de a blestemat Numele Sfânt al Domnului. Cei ce-auziră vorba lui, Mâna, pe el, îndată-au pus Și-apoi, la Moise, l-au adus. Femeia cari l-a zămislit Pe-acel om, fost-a Șelomit – Fata lui Dibri era ea, Iar după neam, din Dan, venea.


De la distanță, au văzut Vițelul ce a fost făcut Din aur, de către popor, Și-asemenea, și jocul lor. Moise, atunci, s-a mâniat Și tablele le-a aruncat, Iar de piciorul muntelui, Le-a spart el, în furia lui.


A doua zi, când, peste fire, Ai zilei zori și-au revărsat Lumina lor, ei s-au sculat Și au adus arderi de tot Și jertfe care se socot De mulțumire. Au șezut De au mâncat și au băut. În urmă, ei s-au ridicat Și s-au pornit, toți, pe jucat.


Cu ai săi frați, Gal a trecut De partea celor care sânt Pe al Sihemului pământ. Ebed fusese tatăl lui, Iar oamenii Sihemului, Încredere, i-au arătat.


Iată că strigătul nu vine Din inima lor, către Mine, Ci-n așternuturi doar, oftează Și se bocesc, mereu. Turbează, Căci numai grâu și must doresc Și-n contra Mea se răzvrătesc.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ