Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 8:27 - Biblia în versuri 2014

27 Pe toate, ei le-au adunat Și-apoi, lui Ghedeon, le-au dat. El, un efod, a întocmit, Din acest aur, la sfârșit. Efodu-apoi a fost adus, La Ofra și-n cetate pus, Unde ajuns-a ca să fie O pricină pentru curvie, Pentru întregul Israel. Și pentru Ghedeon – la fel – A fost o cursă, totodată, Precum și pentru casa-i toată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

27 Ghedeon a făcut din ei un efod pe care l-a pus în cetatea sa, la Ofra. Tot Israelul s-a prostituat, închinându-se la el acolo. El a devenit o capcană pentru Ghedeon și familia lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Ghedeon a făcut din ei o tunică pentru ceremonii religioase, pe care a pus-o în orașul lui: la Ofra. Tot Israelul s-a prostituat, închinându-se la acea tunică acolo. Și astfel, ea a devenit o capcană pentru Ghedeon și pentru familia lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Ghedeón a făcut din ele un efod pe care l-a pus în cetatea lui, la Ófra, iar tot Israélul s-a desfrânat după el. Și a fost o capcană pentru Ghedeón și pentru casa lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Ghedeon a făcut din ele un efod și l-a pus în cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie pentru tot Israelul și a fost o cursă pentru Ghedeon și pentru casa lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Și Ghedeon a făcut din ele un efod și l‐a pus în cetatea sa în Ofra. Și tot Israelul a curvit după el acolo și a fost o cursă pentru Ghedeon și casa lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 8:27
26 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Fiindcă s-au amestecat Cu neamuri și au învățat Faptele rele – ale lor –


Prin fapta lor, ei s-au spurcat Și desfrânare-au arătat.


Acei care Te-au părăsit, Necredincioși s-au arătat Și-acuma – iată-i – au pierit! De-a Ta pedeapsă, n-au scăpat.


În țara ta, nu vor ședea, Ca nu cumva-mpotriva Mea Ei să te facă să greșești – Adică să păcătuiești. Căci de slujești alți dumnezei, Ai fi la fel precum sunt ei. Dacă la tine îi vei ține, Vor fi o cursă, pentru tine.”


El a luat, din mâna lor, Aurul strâns de-acel popor. Apoi cu dalta l-a bătut Și, un vițel, el a făcut. A zis, atunci, poporul său: „Iată-l pe dumnezeul tău, Israele! El te-a scăpat Din țara-n care rob ai stat.”


Să vă feriți ca nu cumva, Soții, să ieie cineva Pentru-ai lui fii, din neamul lor – Din fiicele altui popor – Căci ele pot să îi târască Pe-ai voștri fii, să săvârșească Și ei curvii, asemeni lor, În fața dumnezeilor Pe care ele îi cinstesc!


La lege și la mărturie!” Ascultați! Bine să se știe Că de nu veți răspunde-astfel, Zorii, peste poporu-acel, Nicicând nu au să mai răsară!


Se tot făleau, în a lor viață, Doar cu podoaba lor măreață, Cu care-n urmă au făcut Icoanele ce le-au avut – Icoana urâciunilor, Precum și-a idolilor lor. De-aceea, iată ce voi face: În scârbă doar, le-o voi preface.


Vă plângeți! Plângeți-vă voi, În contra mamei voastre-apoi! Căci nu este nevasta Mea Și nici Eu, de asemenea, Nu-i sunt bărbat! Să înceteze, Degrabă, și să depărteze, Din fața sa, a ei curvie, Precum și a ei preacurvie Cari, la ai ei sâni, e aflată!


„Iată, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are, Vor sta, mult timp, fără-mpărat. De-asemeni, nu vor fi aflat Nici căpetenie să vie Și-n fruntea lor, apoi, să fie. Nici chip de idol n-or avea, Nici terafimi de-asemenea Și nici efod măcar. Apoi,


Ci voi, pe-al vostru Dumnezeu, La sfântul Său locaș, mereu, Să-L căutați. Veți înțelege Că Domnul vostru va alege, Un loc doar, dintr-o seminție, Unde urmează ca să vie Apoi, din ‘naltul cerului, Spre-a-Și așeza Numele Lui.


Popoarele ce le găsești, În țară, să le nimicești, Căci Dumnezeul tău va vrea, În mână ca să ți le dea. Să nu arunci nici o privire – De milă, de compătimire – Spre ele. Să le nimicești! La zeii lor, să nu slujești! Aste popoare, să știi bine Că sunt o cursă, pentru tine.


Chipuri cioplite-n orice loc, Dacă găsești, arde-le-n foc. La aurul și-argintul care, Un chip cioplit, pe el le are, Tu nu trebuie să poftești Ca nu cumva să te trezești Că sunt o cursă, pentru tine. Acestea sunt – ia seama bine – O urâciune-n fața Lui, Adică-n fața Domnului.


O casă a lui Dumnezeu, Și s-a gândit atuncea: „Eu Voi face un efod și iată, Și terafimi voi face-ndată.” Precum a zis, a și făcut. Întâi efodul l-a țesut, Iar după ce l-a isprăvit Și terafimi a întocmit. Când totul fost-a terminat, Pe-un fiu de-al său el l-a luat Și-apoi, ca preot, l-a sfințit.


Cei cinci bărbați, ce-au iscodit În țara Lais, au vorbit: „În astă casă, vrem să știți Că terafimi o să găsiți; Mai este și un chip cioplit, Un chip turnat și – negreșit – Este și un efod țesut. Vedeți dar, ce e de făcut.”


Iar cei care au iscodit Țara, spre casă, au pornit. Apoi, din casă, au luat Chipul cioplit, chipul turnat, Cu terafimii – negreșit – Și cu efodul la sfârșit. În ăst timp, preotul ședea În fața porții și vorbea Cu oamenii cei înarmați.


Am spus, de-asemenea apoi, „Să nu-ncheiați vreun legământ, Cu cei care, în țară, sânt, Ci toate ale lor altare Să le surpați, fără-ncetare”. Voi, însă, seama, n-ați ținut, De vorba Mea. De ce-ați făcut Altfel decât cerut-am Eu?


Am zis atunci: „De-acum, mereu, În ale voastre coaste stau, Iar dumnezeii ce îi au, Vor fi, drept curse, pentru voi, Căci nu-am săi izgonesc apoi, Din fața voastră, niciodată, Că ați călcat porunca dată.”


Apoi, Îngerul Domnului A coborât, din cerul Lui, Și-a mers la Ofra. El a stat Sub un stejar, acolo-aflat. Ioas era stăpânul lui – Adică al stejarului. Pe Ghedeon, fiu, îl avea Și din Abiezer venea, După familia tatălui. În vremea ‘ceea, fiul lui – Cari Ghedeon a fost chemat – Era cu teascul său aflat În acel loc și grâu bătea, Căci să-l ascundă, el voia, Din fața Madianului.


În urmă, Ghedeon s-a dus Și multe pietre a adus, Căci un altar el a zidit Și, „Domnul păcii”, l-a numit. Și azi, altarul se vădește Cum că la Ofra se găsește, Pentru că-n Ofra stăpânea Abiezer, pe când trăia.


Multe, la număr, se vădeau Și șapte sute sicli-aveau – Fiind, în aur, cântărite – Fără să fie socotite Și celelalte lucrușoare: Cercei de aur, lunișoare, Haine din purpură lucrate Care fuseseră purtate De cei ce fost-au așezați, În Madian, drept împărați, Precum și lănțișoare care, La gât, orice cămilă are.


Madianiții s-au smerit Atunci, și n-au mai îndrăznit Să își ridice, în vreun fel, Capul, față de Israel. Țara a dobândit odihnă, Și patruzeci de ani în tihnă – Cât Ghedeon a viețuit – Pământul ei s-a liniștit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ