26 Multe, la număr, se vădeau Și șapte sute sicli-aveau – Fiind, în aur, cântărite – Fără să fie socotite Și celelalte lucrușoare: Cercei de aur, lunișoare, Haine din purpură lucrate Care fuseseră purtate De cei ce fost-au așezați, În Madian, drept împărați, Precum și lănțișoare care, La gât, orice cămilă are.
26 Greutatea cerceilor de aur pe care i-a cerut a ajuns la o mie șapte sute de șecheli de aur, în afară de lunișoare, ornamente și hainele de purpură pe care le purtau regii Midianului și în afară de lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor.
26 Greutatea cerceilor de aur adunați ca urmare a cererii lui Ghedeon, a fost de o mie șapte sute de șecheli de aur, fără să se ia în calcul alte podoabe, ornamente și hainele de culoare roșiatică pe care le purtau regii Midianului. La acestea s-au adăugat lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor.
26 Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeón a fost de o mie șapte sute [de sícli] de aur, în afară de lunișoarele, de cerceii de aur și de hainele de purpură pe care le purtau regii din Madián și în afară de lănțișoarele care erau la gâtul cămilelor lor.
26 Greutatea verigilor de aur pe care le-a cerut Ghedeon a fost de o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoare, de cerceii de aur și de hainele de purpură pe care le purtau împărații Madianului și afară de lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor.
26 Și greutatea cerceilor de aur, pe care îi ceruse el, era o mie șapte sute de sicli de aur, afară de lunișoarele și cerceii de mărgăritar și hainele de purpură, pe care le aveau împărații lui Madian, și afară de lanțurile de gât care erau pe grumajii cămilelor lor.
Când Mardoheu, plin de sfială, Ieși din curțile domnești, Cu mândre haine-mpărătești Era gătit, de împărat. Haină albastră a purtat Și-o mantie de in subțire, În care-au fost țesute fire De purpură. Pe cap purtase Cununa ce o căpătase Spre cinstea sa, de la-mpărat, Făcută din aur curat. În Susa fost-a bucurie În acea zi și veselie.
La Tarsis, oamenii se duc Și foi de-argint ei își aduc, Iar din Ufaz și-au cumpărat – În urmă – aurul curat. Meșteri-apoi le prelucrează Și-un idol ei întruchipează. Apoi vin cei ce-s iscusiți, Care sunt la cusut vestiți, Să-i facă haine minunate, Din materiale colorate Într-un albastru străveziu Și-asemenea în purpuriu.
Pânzele ce le-ai folosit Atunci când steaguri ți-ai făcut, Din al Egiptului ținut. Pânza aceea se vădea Din in subțire a fi. Ea Fusese la gherghef cusută. Din purpură ți-a fost făcută Învelitoarea. Pânza ei E din ostrovul Elișei. Roș și albastru s-au vădit Culorile-n cari s-a vopsit.
Femeia ce sta așezată, În purpură, era-mbrăcată Și-n stacojiu. De-asemenea, Împodobită era ea, Cu pietre scumpe-n număr mare, Cu aur și mărgăritare. În mână, un potir, ținea, Care, din aur, se vădea; Plin era el, cu-amărăciuni, Cu tot felul de spurcăciuni, Precum și cu necurății, Ce țin de ale ei curvii.
Marfă din aur întocmită, Sau din argint alcătuită, Din pietre scumpe – lucitoare – Precum și din mărgăritare, Din in subțire – purpuriu – Mătase, sau din stacojiu; Nici soiurile felurite, Din lemn de tiin, frumos cioplite, De nimeni, nu sunt cumpărate; Nici vasele cele lucrate În fildeș, marmură, aramă, În fier, sau lemn; de bună seamă,
În urmă, au să zică: „Vai! Mândră cetate tu erai, În in subțire îmbrăcată, În purpură înfășurată Și-n stacojiu! Împodobită Erai cu aur și gătită Cu pietre scumpe, lucitoare, Precum și cu mărgăritare!
Țalmuna și Zebah apoi, Într-un glas, ziseră-amândoi: „Tu însuți scoală-te, de-ndată, Să ne ucizi, pentru că iată, Cum este felul omului, Așa e și puterea lui!” Atuncea Ghedeon – de jos – S-a ridicat iute și-a scos Sabia de la cingătoare Și i-a ucis pe fiecare. După aceea, le-a luat Și lunișoarele de-ndat’, Care pe al cămilelor Gâturi, ședeau la locul lor.
Oameni-au zis: „Dacă le vrei, Pe toate poți ca să le iei.” În grabă, o manta au scos Și au întins-o-apoi, pe jos. Astfel, pe ea, au adunat Verigile ce le-au prădat.
Pe toate, ei le-au adunat Și-apoi, lui Ghedeon, le-au dat. El, un efod, a întocmit, Din acest aur, la sfârșit. Efodu-apoi a fost adus, La Ofra și-n cetate pus, Unde ajuns-a ca să fie O pricină pentru curvie, Pentru întregul Israel. Și pentru Ghedeon – la fel – A fost o cursă, totodată, Precum și pentru casa-i toată.