Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 8:10 - Biblia în versuri 2014

10 Țalmuna și Zebah – cei cari, În Madian erau mai mari – Înconjurați de oastea lor, Popas făcut-au la Carcor. Cam cincisprezece mii erau Oștenii care-i însoțeau. O sută douăzeci de mii De-ai Răsăritului copii, Căzuseră, fiind loviți De sabie, și prăpădiți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

10 Zebah și Țalmuna erau în Karkor, împreună cu ei fiind și tabăra lor, în jur de cincisprezece mii de bărbați, toți cei ce mai rămăseseră din toată tabăra fiilor Estului, căci căzuseră uciși o sută douăzeci de mii de războinici.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Zebah și Țalmuna erau în Carcor. Împreună cu ei era și armata lor care mai avea doar cincisprezece mii de bărbați. Aceia erau singurii supraviețuitori din toată armata popoarelor Estului; pentru că o sută douăzeci de mii de luptători erau deja morți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Zebáh și Țalmúna erau la Carcor împreună cu armatele lor, cam cincisprezece mii de oameni: aceștia rămăseseră din toată tabăra fiilor răsăritului; o sută douăzeci de mii de oameni care mânuiau sabia fuseseră uciși.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Zebah și Țalmuna erau la Carcor împreună cu oștirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toți cei ce mai rămăseseră din toată oștirea fiilor Răsăritului, o sută douăzeci de mii de oameni care scoteau sabia, fuseseră uciși.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Iar Zebah și Țalmuna erau în Carcor și taberele lor cu ei, ca la cincisprezece mii, toți câți au rămas din toată tabăra copiilor răsăritului, căci căzuseră o sută douăzeci de mii de bărbați care scoteau sabia.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 8:10
17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cel care fost-a împărat Peste Moab încoronat, În clipa-n care a văzut Cum că în luptă e bătut, Cu șapte sute de soldați – Cari grabnic fost-au adunați – A încercat ca să răzbească Și-astfel, un drum să își croiască, Pân’ la cel care, împărat, Era-n Edom încoronat. Oricât de tare s-a zbătut, Să-și facă drum, nu a putut.


Dintre ai lui Israel fii, Pierit-au cinci sute de mii, În luptele care s-au dat.


Pecah, cel care se vădea Drept fiu al lui Ramalia, Ucise douăzeci de mii, Atunci, dintre-ai lui Iuda fii, Care viteji s-au dovedit, Doar pentru că L-au părăsit Pe Domnul Dumnezeul lor, Cari fost-a al părinților.


Atunci, ai lui Israel fii Luară două sute mii De oameni, dintre cei pe care Țara lui Iuda-n ea îi are, Prinși de război. Au fost luați Copii, femei, fete, bărbați Și la Samaria apoi, I-au dus, cu prada de război.


Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,


Căci jugul care l-a-nrobit, Toiagul care l-a lovit, Nuiaua care o avea Acela cari îl asuprea, Tu Doamne le-ai sfărmat de-ndată, Precum s-a întâmplat, odată, În ziua Madianului Și pace-ai dat poporului.


La douăzeci și șase mii Sunt ai lui Beniamin copii, Care, la Ghibea, au venit, Fără să fie socotit În rândul lor, bărbații care, Locuitori, cetatea-i are. Cei care-n Ghibea locuiau – Și buni de luptă se vădeau – Sunt șapte sute. Printre ei –


S-au numărat bărbații care Neamul Israelit îi are – Fără să fie socotiți Cei care fost-au Beniamiți – Și patru sute mii, apoi, S-au găsit buni pentru război, În tot poporul Israel.


Mai marii, toți, s-au adunat – Căci trebuit-au ca să vie, Din fiecare seminție – La Mițpa-n număr foarte mare. Fost-au prezenți la adunare, Atuncea, patru sute mii Dintre-ai lui Israel copii, Cari, sabie, erau în stare, Să mânuiască fiecare.


Aceștia-n față le-au ieșit, Din Ghibea, și i-au atacat. Jos, la pământ, ei au culcat, Atuncea, optsprezece mii Dintre-ai lui Israel copii.


Pe Beniamin, în acest fel, În mâinile lui Israel, Domnul l-a dat. Din ai săi fii, La douăzeci și cinci de mii Și-o sută, fost-a socotit Numărul celor ce-au pierit.


Iată întreg numărul lor – Adică cel al morților: Sunt douăzeci și cinci de mii Dintre-ai lui Beniamin copii, Și toți erau dintre cei care, Să poarte arme, sunt în stare.


Cu turmele, ei năvăleau, Asupra țării, când veneau Călări pe ale lor cămile, Cu corturi, ca mai multe zile, Pe-ntinsul ei, să bântuiască Și astfel, să o pustiască. În țară-atuncea când intrau, Ca și lăcustele erau,


În vale, erau răspândiți Madianiți și-Ameleciți, Precum și cei care-au venit Din țările din Răsărit. Ca și lăcustele păreau, Căci mulți, în număr, ei erau, Iar numărul cămilelor Părea nisipul mărilor.


Când Ghedeon – neobservat – Sosit-a și s-a așezat La pândă, doi ostași erau Mai la oparte, și vorbeau. Unul din ei, atunci, a zis, Tovarășului său: „Un vis, Foarte ciudat, eu am avut. O turtă-n vis mi-a apărut – Din orz – ce se rostogolea, Și-n Madian, ea pătrundea. În tabără, când a venit, La cort s-a dus și l-a lovit. Cortul, atunci, s-a răsturnat Și-ndată fost-a dărâmat.”


Cele trei cete cari veniră Cu Ghedeon și-l însoțiră – Și care-n ele-aveau cuprinși Un număr de trei sute inși – Din nou, din trâmbițe-au sunat Și-aceleași vorbe le-au strigat. Domnul, atuncea, a făcut Astfel încât de s-au bătut Madianiții cu toți cei Aflați în tabără la ei. Tabăra s-a împrăștiat Și-nspăimântați au alergat Oștenii Madianului. În felu-acesta, oastea lui, Pân’ la Bet-Șita a fugit, Înspre hotarul străjuit De-Abel-Mehola, loc aflat Către Țerera, spre Tabat.


Când Ghedeon i-a urmărit, Pe-un drum anume a venit – Al celor care locuiesc În corturi și cari se găsesc La răsărit de-acel ținut Ce, drept Nobah, e cunoscut, Și drept Iogbeha. Negreșit, Când Ghedeon a năvălit, Oastea dușmană se credea La adăpost și se-odihnea. Pe ne-așteptate-a fost lovită, Fiind îndată nimicită.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ