Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 7:20 - Biblia în versuri 2014

20 Cele trei cete au făcut, Îndată, tot ce au văzut: În mâna stângă au luat Făcliile și-au apucat – Cu dreapta – trâmbițele-n care Suflat-au cu putere mare. Apoi, așa cum învățară, „Sabia Domnului!”, strigară – Puternic, toți – la un ison, „Și Sabia lui Ghedeon!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

20 Cele trei cete au sunat din trâmbițe și au spart ulcioarele. Au apucat torțele cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă țineau trâmbițele ca să sune. Apoi au strigat: „Sabia Domnului și sabia lui Ghedeon!“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Toate cele trei grupuri (de israelieni) au sunat din goarne și au spart ulcioarele. Au apucat de torțe cu mâna stângă, în timp ce țineau goarnele în mâna dreaptă, ca să sune cu ele. Apoi au strigat: „Sabia lui Iahve și sabia lui Ghedeon!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Cele trei grupe au sunat din trâmbiță și au spart urcioarele; au luat făcliile în mâna stângă și trâmbițele în mâna dreaptă ca să sune și au strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeón!”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Cele trei cete au sunat din trâmbiță și au spart urcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă și trâmbițele cu mâna dreaptă, ca să sune, și au strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Și cele trei cete au suflat în trâmbițe și au sfărâmat ulcioarele, și au ținut făcliile în mâna stângă și trâmbițele în mâna dreaptă, ca să sufle și au strigat: Sabia Domnului și a lui Ghedeon!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 7:20
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.


„Ah! Sabie a Domnului, Capăt când pui măcelului, Ca să te odihnești odată? Întoarce-te, ca așezată Să fii în teacă! Te oprește Și cată de te liniștește!”


Într-o clipită, fiecare, Când va fi ultima chemare, A trâmbiței. Ea va suna, Și morții se vor aduna, Căci au să-nvie-n nemurire Ne mai supuși la putrezire; Iar noi, ceilalți, dragii mei frați, Pe loc, avem a fi schimbați.


„Comoara, ce o căpătăm, În vas de lut, noi o purtăm, Căci vrem, puterea dobândită – Și care-i nemaipomenită – Să fie de la Dumnezeu, Nu de la noi. Ne este greu,


Să se pogoare, pe pământ, Purtat pe-aripile de vânt, De-un strigăt, fi-va însoțit, De-un glas de-arhanghel, negreșit, De trâmbița lui Dumnezeu Și, din al morților somn greu, Îi va trezi, neîndoios, Pe cei cari, morți, sunt, în Hristos.


De-asemeni, numai prin credință, Abel a dobândit putință, Jertfă mai bună, să Îi dea, Lui Dumnezeu, decât avea Cain să-I aducă. Astfel, el, Pentru că a făcut astfel, O mărturie a primit, Precum că e neprihănit, Căci Dumnezeu a acceptat Darul pe care el l-a dat. Măcar că, mort, el se găsește, Prin ea, și astăzi, ne vorbește.


A șaptea oară, le-a vorbit Iosua astfel: „Ascultați! Acum puteți ca să strigați Pentru că astăzi, Domnul vrea, În mâini, cetatea, să vi-o dea!


Întreg poporul a strigat, Iar preoții au trâmbițat. Zidul, atunci, s-a prăbușit, Iar oamenii s-au năpustit, Drept înainte, în cetate, Prin zidurile dărâmate.


Șapte preoți, în fața lui – Adică a chivotului – Cu șapte trâmbițe, vor trece, Cari sunt din coarne de berbece. A șaptea zi – să nu uitați – De șapte ori să-nconjurați Cetatea. Preoții acei Să sune-atunci, în jurul ei, Din trâmbițe. Când auziți


Mă ostenesc dar, fraților, Ca și după ce am să mor, Mereu, să v-amintiți apoi, De toate-aceste lucruri, voi.


Ceata, în fruntea căreia Chiar Ghedeon însuși ședea, Avea o sută de bărbați, Cu toții bine înarmați. Când noaptea s-a-njumătățit, Spre tabără ei au pornit, Căci cetele de păzitori Cari stau de strajă până-n zori, Tocmai atuncea s-au schimbat Și liniștea s-a așezat. Când Ghedeon a năvălit – De ai săi oameni însoțit – Din trâmbiță a răsunat Și-al său ulcior l-a aruncat.


Apoi, cu toții s-au retras Și-n așteptare au rămas. Tabăra, însă, s-a trezit, Părând că a înnebunit: Înspăimântați, toți alergau De colo colo, și țipau.


Trei cete, Saul și-a făcut Și către Iabes a trecut, În straja dimineți-apoi, Gata fiind pentru război. Pe Amoniți, el i-a lovit În zori și-apoi i-a biruit. Pe când amiază s-a făcut, I-a risipit și i-a bătut, Încât n-au mai putut apoi, Să se adune, doi cu doi.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ