Judecători 7:2 - Biblia în versuri 2014

² Domnul, lui Ghedeon, i-a spus: „Poporul care l-ai adus, E mult prea mult, acum când vreau, Pe Madian, ca să îl dau În mâna voastră. Nu cumva, Să se gândească cineva Și să se laude apoi – Când va fi gata ăst război – Zicând că „Numai mâna mea, Izbândă, a putut să-mi dea!”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Poporul care este cu tine este prea numeros pentru ca Eu să dau Midianul în mâinile lor. S-ar putea ca Israel să se mândrească împotriva Mea și să zică: «Mâna mea m-a eliberat».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Iahve i-a zis lui Ghedeon: „Oamenii care au venit cu tine, sunt prea mulți pentru ca Eu să fac pe Midian să ajungă în mâinile lor. Este posibil ca Israel să se laude ulterior; și să pretindă că nu Eu l-am eliberat, ci că s-a eliberat singur.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Domnul i-a zis lui Ghedeón: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mare ca să-l dau pe Madián în mâna lui; Israél ar putea să se laude împotriva mea și să zică: «Am fost salvat prin mâna mea».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea și să zică: ‘Mâna mea m-a izbăvit.’

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul care este cu tine este prea mult ca să dau pe Madian în mâna lor, ca nu cumva Israel să se laude împotriva mea, zicând: Mâna mea m‐a mântuit.

Judecători 7:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 46:2

Domnul, la Iacov, a venit Și-ntr-o vedenie-a vorbit: „Iacove! Iacov!” „Iată-mă! – Răspunse el. „Ascultă-Mă:

2 Cronici 14:11

Pe Dumnezeu, el L-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Numai Tu Doamne, ești Cel care Dai ajutor, la fiecare: Și pe cel slab îl întărești Și pe cel tare-l sprijinești. Doamne, pentru al meu popor, Vino, acum, în ajutor! Pe Tine, noi ne sprijinim Și în al Tău Nume, venim, Să înfruntăm o oaste care, Iată, este în număr mare. Doamne, știi bine că, mereu, Tu ești al nostru Dumnezeu! Nu lăsa omul să-ndrăznească, În contra Ta, să biruiască!”

Isaia 10:13

Căci el a zis: „Puterea mea Și-nțelepciunea mea – și ea – Aceste lucruri, le-au făcut. Sunt înțelept și priceput. Hoterele mi le-am întins, Căci pe popoare le-am împins Din fața mea, purtând război, Și jefuite-au fost apoi, Averile din visterie. Pe cei cari fost-au la domnie, I-am doborât din jilțul lor.

Isaia 2:11

Omul – atunci – neîndoios – Își va pleca privirea-n jos, Iar semeția omului Precum și îngâmfarea lui Vor fi smerite, negreșit. Când acea zi va fi venit, Doar Domnu fi-va înălțat.

Isaia 2:17

Mândria omului vădită, În acea zi, va fi smerită. Trufia lui nemăsurată, În acea zi, va fi plecată, Pentru că fi-va înălțat Doar Domnul nostru, ne-ncetat.

Ieremia 9:23

„Domnul a zis: „Cel înțelept Să nu se țină că-i deștept. Să nu se laude că are, Cumva, înțelepciune mare. Dacă e tare cineva Să nu se laude, cumva, La nimeni, cu a lui tărie. Bogatul, cu-a lui bogăție, Să nu se laude nici el.

Езекиел 28:17

Inima ți s-a îngâmfat Și-nțelepciunea ți-ai stricat Din pricină că tu erai Frumos și strălucire-aveai. De-aceea, fi-vei azvârlit Jos – la pământ – și dăruit Priveliște-mpăraților Popoarelor neamurilor.

Езекиел 28:2

Îmi zise: „Fiu al omului, Spune aceluia pe care, Tirul, drept voievod, îl are: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că tu te-ai îngâmfat În inimă și-ai cuvântat Plin de mândrie, zicând: „Eu, Pe scaunul lui Dumnezeu, Ajuns-am să fiu așezat, Căci Dumnezeu – cu-adevărat – Sunt eu și sunt stăpânitor, Aici, în sânul mărilor”, Măcar că Dumnezeu nu ești, Ci doar un om tu te vădești Care doar ifose-ți dădeai De parcă Dumnezeu erai.

Daniel 4:30

Pe-acoperiș el s-a suit Și-n acest fel a glăsuit: „Dar Babilonu-acesta, oare, Nu e cetatea cea mai mare? Nu-i locul ce mi l-am dorit, Pe care mi l-a construit Puterea mea și bogăția, Ca să-mi slăvească măreția?”

Habacuc 1:16

De-aceea, a găsit cu cale, Jertfe-a aduce mrejei sale Și arde din tămâia lui, Cinste a-i da năvodului, Pentru că lor le datorește Puterea ce o dobândește Fiindcă din acele plase Se trag bucatele lui grase!

Zaharia 12:7

Ale lui Iuda corturi, iată Că mântuite, prima dată, De către Domnul au să fie, Pentru ca slava ce se știe Că este-n a lui David casă, Precum și slava ce se lasă Peste acei cari se vădesc Că la Ierusalim trăiesc, Să nu se-nalțe peste cei Care se dovedesc Iudei.

Zaharia 4:6

Apoi el, iarăși, a luat Cuvântul și mi-a explicat: „Ăsta-i cuvântul Domnului. Află că ăst cuvânt al Lui E îndreptat către acel Care-i numit Zorobabel Și-n felu-acesta cuvântează: „Ăst lucru nu se-ntemeiază Nici pe putere sau tărie, Ci împlinit are să fie Prin Duhul Meu biruitor” – A zis Domnul oștirilor.

Numeri 31:4

Trimiteți deci, câte o mie De oameni – dintr-o seminție – Ca să se-adune-n acest fel, Douășpe’ mii, din Israel.”

Romani 11:18

Nu te făli, față de cele Cari fost-au prime rămurele. Căci n-ai de ce să te fălești – Să știi – fiindcă nu tu ești Cel care, rădăcina, ține, Ci ea te ține și pe tine.

Romani 3:27

Unde-i, acum, pricina care Laudă poate-aduce, oare? S-a dus, precum se înțelege. S-a dus; dar prin ce fel de lege? A faptelor? Nu-i cu putință! Prin legea dată de credință, Pentru că ea aduce tot Ceea ce faptele nu pot.

2 Corinteni 4:7

„Comoara, ce o căpătăm, În vas de lut, noi o purtăm, Căci vrem, puterea dobândită – Și care-i nemaipomenită – Să fie de la Dumnezeu, Nu de la noi. Ne este greu,

Efeseni 2:9

Deci mântuirea e primită Prin har, și nu e dobândită Cu fapte. Astfel, nimenea, Motive, nu poate avea, Ca să se laude apoi.

Deuteronom 32:27

Dar de vrăjmașii lor Mi-e teamă, Căci vor veni – de bună seamă – Numai ocări, ca să rostească; Apoi, au să se amăgească, Spunâdu-și: „Tot ce am văzut, Prin mâna noastră, s-a făcut. Nu Dumnezeu le-a săvârșit, Ci brațul nostru întărit!”

Deuteronom 8:17

Să nu ziceți, cumva, apoi – În inimă – precum că voi, Prin brațul vostru încercat, Aste averi, le-ați căpătat, Puterea lui fiind cea care Aduce bogăție mare.

Deuteronom 8:18

Voi să vă amintiți, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, Pentru ca să vă dea putere, Să dobândiți acea avere, Să-Și împlinească-apoi, cuvântul Și să Își țină legământul Ce l-a făcut, cu jurământ, Cu cei care, părinți, vă sânt.

Iacov 4:6

Dar, de la El, în schimb, ne vine Un har, în mai mare măsură. De-aceea zice, în Scriptură, Că „stă-mpotrivă Dumnezeu, La toți cei mândri, dar – mereu – El le dă har celor smeriți”.

1 Samuel 14:6

În urmă, Ionatan îi zise Feciorului ce-l însoțise: „Haidem acum, să încercăm – De vom putea – să-naintăm Până la straja cea pe care Neamul de Filisteni o are. De neamu-acesta, niciodat’ – Cari împrejur e netăiat – Să nu te temi, căci Dumnezeu E Cel ce poate ca, mereu, Să ne aducă izbăvire – Indiferent de ce oștire Ne însoțește. Dacă-i mare – Sau dacă este mică – n-are Vreo importanță-n ochii Lui, Căci voia este-a Domnului. Să mergem dar, căci El, apoi, Poate lucrează pentru noi.”