Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 6:34 - Biblia în versuri 2014

34 Duhul lui Dumnezeu, apoi, Pe Ghedeon, l-a îmbrăcat. Din trâmbiță el a sunat Și lui Abiezer apoi, Veste i-a dat, ca la război, Să-l însoțească, negreșit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

34 Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului și a sunat din trâmbiță. Abiezer a fost chemat să meargă după el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

34 Ghedeon a fost îmbrăcat cu Spiritul lui Iahve; și a sunat din corn. Abiezer a fost chemat să meargă după el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

34 Duhul Domnului l-a învăluit pe Ghedeón; el a sunat din trâmbiță și Abíezer a mers după el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

34 Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului; a sunat din trâmbiță și Abiezer a fost chemat ca să meargă după el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

34 Și Duhul Domnului a îmbrăcat pe Ghedeon și a suflat din trâmbiță și Abiezerul a fost chemat după el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 6:34
20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Unul din căpitani, pe care, David, în jurul său, îi are – Și cari se cheamă Amasai – Îi zise: „Fiu al lui Isai, Suntem cu tine, tot mereu! Pace să ai, căci Dumnezeu, Necontenit, te-a ajutat! Pace să aibă, ne-ncetat, Și-aceia care te-nsoțesc Și ajutor îți dăruiesc.” De Duhu-mpins, el a vorbit Așa, iar David i-a primit Și între-ai săi oșteni, de-ndat’, Drept căpitani, i-a așezat.


Și din Manase au venit Mulți oameni, care s-au unit Cu David, când s-a dus apoi, Să-i însoțească la război Pe Filistenii cari plecară, Pe Saul, de îl atacară. Dar nu au fost de ajutor, Oștirii Filistenilor, Căci după ce s-au sfătuit, Toți Filistenii au găsit Că este mult mai bine-apoi, Să îi trimită înapoi Pe David și pe-ai săi oșteni, Căci cei mari – dintre Filisteni – În acest fel, au judecat: „David nu trebuie lăsat Să lupte-alăturea de noi, Să nu se dea, cumva, apoi, Cu Saul – cu stăpânul său – Și astfel, să ne facă rău.”


Când Zaharia – acel care, Pe Iehoiada, tată-l are – A fost, cu Duhul, îmbrăcat, Către popor a cuvântat: „Așa vorbește Dumnezeu: „Oare de ce călcați, mereu, Ceea ce Eu am poruncit? În felu-acesta, negreșit, Nu veți mai propăși apoi, Căci Mă voi lepăda de voi.”


Să nu mă lepezi, te rog eu, Doamne, din fața Ta. Mereu, Să lași în mine Duhul Sfânt, Trimis de Tine, pe pământ.


Atuncea când se va suna Cu ele, se va aduna, La cort, întreaga adunare.


Acum, luați dar seama bine, Și îmbrăcați-vă frumos, În Domnul nost’, Iisus Hristos. Grijă, de-acum, dragii mei frați, Nu trebuie să mai purtați Față de firea pământească, Să nu-i treziți pofta firească.”


Câți, în Hristos, v-ați botezat, Toți, în Hristos, v-ați și-mbrăcat.


La sorți, în urmă, s-a tras iară Și câte-o parte căpătară Și ceilalți fii ieșiți din case Cari fost-au ale lui Manase. Ai lui Helec fii au venit Și o moșie au primit. Apoi ai lui Abiezer, Ai lui Sihem și-ai lui Hefer. Și Asriel a mai venit Și-apoi Șemida, la sfârșit. Ei sunt copiii cei pe care, De parte bărbătească-i are Manase – cel dintâi născut, Pe care, Iosif l-a avut.


Apoi, Duhul lui Dumnezeu, Să-l miște a-nceput, mereu, De la Mahone-Dan mergând, Până la Țorea ajungând, Iar de acolo înapoi, Până la Eștaol apoi.


Din ceruri, Duhul Domnului S-a pogorât asupra lui Și întărit astfel, Samson A mers până la Ascalon. Acolo, când a pogorât, Treizeci de inși a omorât. Hainele-n urmă, le-a luat Și-a mers, degrabă, de le-a dat Celor care au reușit Să-i dea răspunsul potrivit, La ghicitoare. Ne-ndoios, Samson era foarte furios. Apoi, acasă, de îndat’ – La tatăl său – el a plecat.


Spre Lehi-n urmă se-ndreptară, Să-l lase pe Samson al lor, În mâna Filistenilor. Când de departe i-au văzut, Toți Filisteni-au început Să chiuie de bucurie Și-n fața lor, apoi, să vie. Atuncea, Duhul Domnului – Venit din ‘naltul cerului – Peste Samson S-a așezat. Frânghiile ce l-au legat, Fire de in doar, au părut, Arse de foc. Ele-au căzut Jos, la pământ, și i-au lăsat Brațele libere, de-ndat’.


De Duhul Domnului umbrit, Mereu fusese Otniel Și a ajuns în Israel, Să fie pus judecător. El a condus al său popor, În luptele ce s-au purtat Cu acel mare împărat Care, atunci, împărățea Peste Mesopotamia Și cari era – după cum știm – Chemat Cușan-Rișeataim. Poporul l-a învins pe-acel Stăpânitor, sub Otniel.


În muntele ce-a fost sortit Lui Efraim, el s-a suit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat. Israelul s-a adunat, Iar el s-a pus conducător, Peste acel întreg popor. Israeliții l-au urmat, Și-atunci Ehud a cuvântat:


Apoi, Îngerul Domnului A coborât, din cerul Lui, Și-a mers la Ofra. El a stat Sub un stejar, acolo-aflat. Ioas era stăpânul lui – Adică al stejarului. Pe Ghedeon, fiu, îl avea Și din Abiezer venea, După familia tatălui. În vremea ‘ceea, fiul lui – Cari Ghedeon a fost chemat – Era cu teascul său aflat În acel loc și grâu bătea, Căci să-l ascundă, el voia, Din fața Madianului.


Iar Ghedeon a zis apoi: „Ce-am făcut eu, pe lângă voi? Dar nu va face mai mult, oare, Culesul strugurilor care Rămași, acum, în vie, sânt, Pe al lui Efraim pământ, Decât toți strugurii pe care Abiezer în vie-i are?


Atuncea fi-vei îmbrăcat Cu Duhul Domnului. Cu ei – Adică cu proroci-acei – Să prorocești, vei fi putut, Pentru că fi-vei prefăcut Într-un alt om. Când vei vedea


Cuprins de o mânie mare Și-un aprig dor de răzbunare. În urmă, Duhul Domnului S-a pogorât asupra lui.


Oastea de Filisteni, aflată La Ghibea, fost-a spulberată, De către Ionatan. Apoi, Veștile despre-acest război, În țară, s-au întins, de-ndat’, Încât, de luptă, a aflat Tot neamul Filistenilor. Saul a pus ca, în popor, Să sune trâmbița, zicând: „Sunați din trâmbiți, până când, Evreii toți vor fi aflat, Tot ceea ce s-a întâmplat”


Duhul lui Dumnezeu, de-ndat, De Saul S-a îndepărtat Și un duh rău, asupra lui, Veni din partea Domnului. Duhul acest – necontenit – L-a apăsat și l-a muncit,


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ