30 Atunci, mulțimea din cetate, Către Ioas, a zis: „Îl scoate Afară-ndat’, pe fiul tău, Căci a făcut un mare rău! Altarul ce era-nchinat Lui Bal, iată că l-a surpat. A retezat stâlpul cel sfânt, Și l-a trântit jos, la pământ.”
30 Oamenii din cetate i-au zis lui Ioaș: ‒ Scoate-l afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal și a tăiat stâlpul Așerei de lângă el.
30 Oamenii din oraș i-au zis lui Ioaș: „Adu-l afară pe fiul tău, ca să moară; pentru că a dărâmat altarul lui Baal și a tăiat stâlpul de lângă el închinat Astartei!”
30 Atunci, oamenii din cetate au zis lui Ioas: „Scoate pe fiul tău ca să moară, căci a dărâmat altarul lui Baal și a tăiat parul sfânt care era deasupra lui.”
30 Și oamenii cetății au zis lui Ioas: Scoate afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal și pentru că a tăiat Astartea care era lângă el.
Proroci și preoți au venit În fața lor și au vorbit, Ca să-i audă tot soborul De căpetenii și poporul Care fusese adunat: „Omul acesta-i vinovat! De moarte-i vrednic, negreșit, Pentru că el a prorocit Contra cetății ăsteia Și-a Templului, de-asemenea. Martori la ceea ce-am spus noi, De bună seamă sunteți voi, Căci toată lumea-a auzit Cuvintele ce le-a rostit, Aicea – chiar în acest loc – Omul acesta, zis proroc!”
Din sinagogi, fără vreo vină Veți fi goniți; ba o să vină Vremea, când crede-va oricine, Că dacă vă ucide-i bine, Că el, o slujbă, a adus, Lui Dumnezeu, când v-a răpus.
În ce privește râvna mea, Mărturisesc dar, despre ea, Că fost-am un prigonitor, Pentru Biserici, fraților. Despre a mea neprihănire, Dată de Lege, s-aveți știre, Că nu am nici o meteahană, Pentru că sunt, fără prihană.
Mirați de cele ce-au văzut, Au întrebat: „Cine-a făcut Lucrul acest?” Au cercetat, Și-n felu-acesta au aflat Că Ghedeon – acela care, Drept tată, pe Ioas, îl are – E-acela care a făcut Toate pe câte le-au văzut.
Ioas luă cuvântu-apoi, Zicându-le: „Ce sunteți voi? Oare sunteți voi obligați, Pe Bal, ca să îl apărați? Voi trebuie dar, fraților, Ca să-i veniți în ajutor? Dacă cuteză cineva Și îl va apăra cumva, Pe Bal, acela – bunăoară – Până în zori, are să moară! Dacă e Baal vreun Dumnezeu, Singur, să-și apere, mereu, Pricina-n fața orișicui, Căci au surpat altarul lui!”