Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 5:8 - Biblia în versuri 2014

8 Alți dumnezei – poporu-acel – Avea atunci, dar erau morți. Războiul ne bătea la porți, Dar scut sau suliță – de fel – Nu se vedea, în Israel, La patruzeci de mii de fii, Ca să poți, piept, ca să le ții.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

8 Când el și-a ales dumnezei noi, războiul era la porți, dar nu se vedea nici scut și nici suliță printre patruzeci de mii în Israel!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Din momentul în care Israel și-a ales (să slujească) alți (dumne)zei, războiul a fost la porțile lui! Dar nu exista nici scut și nici lance la niciunul dintre cei patruzeci de mii de oameni care existau în Israel!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 El își alesese dumnezei noi. Războiul era la porți, dar nu se vedea nici scut, nici suliță între cei patruzeci de mii ai lui Israél.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 El își alesese noi dumnezei. Atunci, războiul era la porți, Dar nu vedeai nici scut, nici suliță La patruzeci de mii în Israel.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Își alegeau dumnezei noi, atunci războiul era la porți. Se vedea oare un scut sau o suliță, la patruzeci de mii în Israel?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 5:8
8 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Necazul îi va fi lovit, Pentru că ei M-au părăsit Și pentru că ei au spurcat Ținutul care le-a fost dat. Astfel, tămâie au ars ei, În cinstea altor dumnezei, Pe care nu îi cunoșteau Și-ai lor părinți nu îi știau. Prin tot ceea ce au făcut, Locul acesta l-au umplut Cu sângele nevinovat Care a fost de ei vărsat.


Pe-adevăratul Dumnezeu, La care au slujit, mereu, Părinții lor – pe-Acela care L-a scos, cu brațul Său cel tare, Din a Egiptului robie, Ca un popor liber să fie – Și a urmat alți dumnezei Slujiți de oamenii acei Care în țară locuiau, Sau care împrejur erau. La ei, s-a dus de s-a-nchinat Israelul și-a mâniat Pe Dumnezeu, necontenit, Prin ‘ceea ce a săvârșit.


Dar oamenii nu au voit S-asculte de judecători. S-au arătat nepăsători Și au urmat alți dumnezei, Slujindu-i și curvind cu ei. Au părăsit calea pe care Umblat-au, fără încetare, Ai lor părinți și au călcat Poruncile care le-a dat Adevăratul Dumnezeu.


Iabin avea o oaste mare, Precum și foarte multe care; Din fier, carele s-au făcut Și nouă sute a avut. Israeliții, greu, gemeau, Căci douăzeci de ani erau, De când Iabin i-a apăsat. Atunci, la Domnul, a strigat, Înspăimântat, al lor popor


Arcașii, din mijlocul lor – Cel al adăpătorilor – Să laude, necontenit, Tot binele înfăptuit De către-al nostru Dumnezeu, Ocârmuirea Sa, mereu, Și binefacerile care Pentru al nost’ popor, le are. Atunci, poporul Domnului S-a dus la porți, iar glasul lui – Plin de putere – a strigat:


Mai marii, din popor, erau Fără putere, tot mereu. Atunci însă, venit-am eu – Debora – și, de bună seamă, M-am ridicat, ca și o mamă, Pentru întregul Israel.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ