Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 5:5 - Biblia în versuri 2014

5 Munții și-au clătinat, de-ndată, Crestele-n fața Domnului. Sinaiul – înaintea Lui – Din temelie s-a mișcat Și piscul și l-a clătinat, Căci unul singur este Cel Cari Domn îi e, lui Israel.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

5 Munții s-au scurs dinaintea Domnului, Cel al Sinaiului, dinaintea Domnului, Dumnezeul lui Israel!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 S-au mișcat munții la venirea lui Iahve. Muntele Sinai s-a cutremurat în fața Lui!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Munții s-au clătinat înaintea Domnului; așa și Sinàiul, înaintea Domnului Dumnezeului lui Israél.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Munții s-au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clătinat înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Munții s‐au zguduit înaintea feței Domnului, Sinaiul acela înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 5:5
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Către pământ, El S-a uitat Și-acesta s-a cutremurat. Munții, să fumege, au prins, Atunci când Domnul i-a atins.


Munții, din locul lor de veci, Sărit-au ca niște berbeci, Iar dealurile, după ei, Au țopăit ca niște miei.


Pământul s-a cutremurat; S-a topit ceru-nspăimântat, Sinaiu-ntreg s-a zguduit Atunci când Domnul S-a ivit Și L-au văzut pe Cel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are.


O ploaie-ai dat Tu, peste noi Și-astfel ai întărit apoi, Ceea ce Ți se arăta A fi drept moștenirea Ta Care, atunci, era vădită Că de puteri este sleită.


În fața Domnului Cel Sfânt, Munții de ceară par că sânt, Căci de îndată ce-L zăresc, Înspăimântați, ei se topesc.


Sinaiul era-nvăluit În fum, căci Domnul a venit Să stea-n mijlocul focului, Atunci, pe piscul muntelui. Fumul care se ridica, Părea a fi asemeni ca Fumul de un cuptor făcut. Întregul munte s-a zbătut Și cu putere-a tremurat.


Poporul, tunete-auzea Și trâmbița, când el privea La flăcările muntelui, Ce fumega în fața lui. Privind această panoramă, Poporul era plin de teamă Și se ținea la depărtare.


Iată că noi ajuns-am iară, Ca un popor nenorocit, Pe care nu l-ai cârmuit Tu, niciodată, peste care Nu S-a chemat Numele-Ți mare…”


Se clatină în fața Lui Piscul semeț al muntelui. Topite, dealurile sânt ‘Nainte-I, iar acest pământ – Cu lumea și cu toți acei Cari sunt locuitori ai ei – În față-I stau înspăimântați, De un cutremur secerați.


Tremură munții cu putere Și saltă la a Ta vedere, Iar râurile năvălesc. Valuri se iscă și țâșnesc Din mijlocul adâncului Care-și ridică glasul lui.


Dar voi nu v-ați apropiat De-un munte-n flăcări îmbrăcat, Și nici de negură cuprins, De beznă, sau furtuni încins,


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ