Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 5:4 - Biblia în versuri 2014

4 Doamne, atunci când am plecat Din muntele Seirului, Din țarina Edomului, Pământul s-a cutremurat, Iar cerurile-au picurat Ploaie, de vânt învolburată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 Doamne, când ai ieșit din Seir, când ai mărșăluit din teritoriul Edomului, pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat și norii au turnat ape!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 «Doamne, când ai plecat din Seir și când Te-ai deplasat în marș din teritoriul Edomului, s-a cutremurat pământul! S-a cutremurat chiar și cerul; iar norii au turnat ape!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Doamne, când ai ieșit din Seír, când ai mers din câmpia Edóm, pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat și norii au lăsat să cadă ploaie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Doamne, când ai ieșit din Seir, Când ai plecat din câmpiile Edomului, Pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat Și norii au turnat ape cu găleata;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Doamne, când ai ieșit tu din Seir, când ai plecat din câmpiile Edomului, pământul s‐a cutremurat și cerurile au picurat, da, norii au picurat apă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 5:4
13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

„Să-i spuneți voi, fratelui meu: „Așa vorbește robul tău Iacov: „Am stat, până acum, În casa lui Laban. La drum, Spre țara ta, eu am pornit, Cu tot ce am agonisit.


Atunci, pământul s-a mișcat Și totul s-a cutremurat. Chiar și înaltul cerului Mișcat-a-n temelia lui, Pentru că El S-a mâniat Și fum, pe nări, a aruncat.


Pământu-n temelia lui E, de furia Domnului.


O ploaie-ai dat Tu, peste noi Și-astfel ai întărit apoi, Ceea ce Ți se arăta A fi drept moștenirea Ta Care, atunci, era vădită Că de puteri este sleită.


Ploaia părea că-i aruncată În valuri, parcă din găleată, Iar tunetul asurzitor A bubuit în orice nor. Săgeți, apoi, ai azvârlit.


Tunetul Tău a izbucnit Și-apoi, într-un vârtej de vânt, S-a îndreptat către pământ. Când fulgerul a luminat, Pământul s-a cutremurat.


Iată că noi ajuns-am iară, Ca un popor nenorocit, Pe care nu l-ai cârmuit Tu, niciodată, peste care Nu S-a chemat Numele-Ți mare…”


Sub El, muntele se topește, În timp ce văile se crapă Și curg la fel ca și o apă, Fiind precum ceara topită Care de foc e încălzită.


Când moartea-i s-a apropiat, Moise, astfel, a cuvântat: „De pe Sinai, Domnu-a venit; Peste Seir, a răsărit; Din muntele Paranului, Venit-a strălucirea Lui – Din zecile de mii pe care Numărul sfinților le are – Purtând în dreapta Domnului, Focul nestins al legii Lui.


Și cari, cu glasu-I, zguduiește Pământu-ntreg și-orice ființă. El face o făgăduință, Spunând că „Fi-va clătinat – Cer și pământ – încă odat’ De către Mine”. Astfel – iată –


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ