Judecători 5:31 - Biblia în versuri 2014

³¹ Așa să piară toți cei răi, O Doamne, toți vrăjmașii Tăi! Însă acei ce Te iubesc, Ca soarele se dovedesc, Când peste-naltul cerului Se-arată, în puterea lui.” Țara a căpătat odihnă, În patruzeci de ani de tihnă.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³¹ Așa să piară toți dușmanii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc să fie ca soarele care răsare în puterea lui!“. Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³¹ Doamne, așa să fie exterminați toți dușmanii Tăi! Dar cei care Îl iubesc pe Iahve, să ajungă ca soarele când luminează cu maximă intensitate!»” Apoi, în țară a fost pace pentru patruzeci de ani.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³¹ Așa să piară toți dușmanii tăi, Doamne! Dar cei ce-l iubesc sunt ca soarele când se arată în puterea lui”. Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³¹ Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele când se arată în puterea lui.” Țara a avut odihnă patruzeci de ani.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³¹ Așa să fie pierduți toți vrăjmașii tăi, Doamne! lar cei ce te iubesc să fie ca răsăritul soarelui în puterea sa! Și țara a avut odihnă patruzeci de ani.

Judecători 5:31 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Samuel 18:31

Ajunse Cuși și zise-asatfel: „Află acuma, Domnul meu, Vestea cea bună: Dumnezeu, Să știi că ți-a făcut dreptate Și izbăvit ești, împărate, De toți cei ce s-au ridicat Și rău să-ți facă-au încercat.”

2 Samuel 18:32

„Spune-mi acum, te rog frumos, Dar Absalom, e sănătos?” – Mai zise David. „Vreau să știu, Ce s-a-ntâmplat cu al meu fiu!” Cuși s-a uitat, atunci, la el Și i-a răspuns, în acest fel: „Asemeni lui, voiesc să fie Ai tăi vrăjmași, pentru vecie! Toți cei ce vor să-ți facă rău, Să fie ca și fiul tău!”

2 Samuel 23:4

Ca și lumina e, mereu, Ca razele de dimineață, Când soarele dă lumii viață, Zâmbind pe-aripile de zori Peste un cer lipsit de nori, Ca soarele ce-a apărut După ce ploaia a căzut Făcând ca iarba să-ncolțească Și-ntreg pământul să-nverzească.

Psalmi 19:6

Răsare-n capul cerului Și își sfârșește drumul lui, La celălalt capăt pe care, Întinderea cerească-l are. Căldura-i peste tot pătrunde Și nimeni nu se poate-ascunde De flacăra dogorii lui.

Psalmi 20:8

Ei se îndoaie, cad apoi, Dar în picioare vom sta noi, Căci și atuncea când picăm – Iată – din nou, ne ridicăm.

Psalmi 37:6

Dreptatea-ți o să lumineze Și precum soarele-n amiază, Al tău drept o să scânteieze.

Psalmi 89:36

Sămânța lui, pentru vecie, Va dăinui. A lui domnie Va fi mereu ‘naintea Mea, Ca soarele; de-asemenea,

Psalmi 89:37

Ca luna ea are să fie, Să dăinuie în veșnicie, Ca martorul acel pe care, Cerul, drept credincios, îl are.

Psalmi 91:14

Așa vorbește Dumnezeu: „Îl izbăvesc, căci Mă iubește. A cunoscut Numele Meu, De-aceea ocrotit, el este.

Psalmi 92:10

Doamne, Tu-mi dai putere mare, La fel precum bivolul are. Cu untdelemn, Tu m-ai stropit,

Psalmi 92:9

Ai Tăi dușmani, toți sunt loviți Și pier. Cei răi sunt risipiți.

Psalmi 97:10

Cei ce-L iubiți pe Dumnezeu, Răul, să îl urâți, mereu! Păzit este acel pe care, Drept credincios, Domnul îl are, Căci El, pe prea iubiții Săi, Îi izbăvește de cei răi.

Psalmi 97:8

În muntele Sionului, Lucrul acest, bine se știe Și toți sunt plini de bucurie. Iată că fetele pe care Poporul de Iudei le are, Se bucură-naintea Lui, De judecata Domnului!

Exodul 20:6

Însă, de cei cari Mă iubesc Și Îmi păzesc, neîncetat, Poruncile pe cari le-am dat, Eu Mă îndur, de al lor ram, Până la al mielea neam.

Proverbe 4:18

Însă a drepților cărare, Lumină e, strălucitoare, Care va crește tot mereu, Către al zilei apogeu.

Daniel 12:3

Dar înțelepții strălucesc, Cu strălucirea cea pe care Doar cerul necuprins o are. Aceia cari vor da povețe Și cari pe mulți o să-i învețe Să umble în neprihănire, Vor dobândi o strălucire Asemeni stelelor și deci, Vor străluci în veci de veci.

Osea 6:3

Să căutăm ca să Îl știm Pe Domnul! Căci El Se ivește, Asemeni zorilor. Sosește La fel ca ploile ce sânt, În primăvară, pe pământ!”

Matei 13:43

Cei drepți, atunci, la Tatăl lor, Ca soarele, străluci-vor. De-aveți urechi de auzit, Să înțelegeți ce-am vorbit!”

Romani 8:28

„Pe de-altă parte, s-a vădit Că lucrurile – negreșit – Întotdeauna, se adună, Și că lucrează împreună, Numai spre binele celor Cari dovedit-au – fraților – Că Îl iubesc pe Dumnezeu, Deci, pentru cei chemați, mereu, Să fie după planul Lui, Deci, după placul Domnului.

1 Corinteni 8:3

Atunci când întâmpla-se-va Că Îl iubește cineva, Pe Dumnezeu, sigur să fie, Precum că Dumnezeu îl știe.

Efeseni 6:24

Harul să fie, ne-ncetat, Cu toți cei cari au arătat, Că Îl iubesc, neîndoios – În curăție – pe Hristos, Acum, și-n anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”

Deuteronom 6:5

Ascultă de cuvântul Său Și să-L iubești pe Domnul tău, Din suflet, din inima ta, Cât în putere îți va sta.

Deuteronom 7:9

Să țineți minte, tot mereu, Că numai El e Dumnezeu. El, Domnul, este credincios Și se va ține, ne-ndoios, De tot ce-a spus prin legământ. Nu-Și va călca al Său cuvânt, Căci îndurare dovedește, Față de cel ce Îl iubește, Cari ne-ncetat a împlinit Ceea ce El a poruncit. Domnul se-ndură de-al său ram, Până în al mielea neam.

Iacov 1:12

Ferice-i zic celui ce poate Ca să învingă, întru toate, Ispita ce l-a pârjolit, Căci după ce va fi găsit Că este bun, el dobândește Cununa ce-o făgăduiește Al nostru Domn, necontenit, Pentru toți cei ce L-au iubit. Cununa vieții este ea, Iar Dumnezeu o să vi-o dea.

Iacov 2:5

De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?

1 Petru 1:8

Cu toate că nu L-ați văzut – Știu că-L iubiți și L-ați crezut; O bucurie strălucită – O bucurie negrăită – Vă face să vă bucurați,

Revelația 1:16

În mâna dreaptă, se vedea Că, șapte stele, El avea. Din gura Lui era ieșită O sabie, ce, ascuțită, Pe două părți, se dovedea, Două tăișuri având ea. Ca strălucirea soarelui, Părea să fie fața Lui.

Revelația 18:20

„Te bucură cerule-acum, Și voi, apostolii, precum Și voi cei sfinți! Alături lor, Vă bucurați prorocilor! Căci Dumnezeu – cum ați văzut – Dreptate-acuma, v-a făcut Și a adus vremea lăsată, Pentru această judecată.”

Revelația 6:10

Aceste suflete strigau, Cu un glas tare, și ziceau: „Stăpâne Doamne, până când, Să zăbovești, mai ai de gând? Tu, cari ești sfânt și-adevărat, Când ai să judeci, răzbunat Să fie sângele, din noi, Să faci să cadă el apoi, Pe fața-ntregului pământ Și peste cei cari, pe el, sânt?”

Judecători 3:11

Țara a căpătat odihnă Și patruzeci de ani de tihnă, Avut-au ai lui Israel Copii, până când Otniel, Însărcinarea, și-a-mplinit Și-apoi, din lume, a pierit.

Judecători 3:30

În ziua ‘ceea, negreșit, Moabul tot a fost smerit, Sub mâinile lui Israel, Iar țara a primit, astfel, O bine meritată tihnă, Având, optzeci de ani, odihnă.