Judecători 5:23 - Biblia în versuri 201423 Îngerul Domnului, de sus – Din ceruri – a venit și-a spus: „Voi, pe Meroza-l blestemați, Pe cei care-s cu el aflați! Să-i blestemați pe-aceia care, Locuitori, Meroza-i are, Căci nici unul nu a venit Și-n ajutor, nu i-au sărit Lui Dumnezeu, ca-n rând să fie, Cu cei ce-s plini de vitejie!” အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească23 «Blestemați pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului. «Să blestemați amarnic pe locuitorii ei, căci nu au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului împotriva celor măreți». အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201823 Îngerul lui Iahve a zis: ‘Blestemați pe Meroza!’ Să blestemați foarte mult pe locuitorii lui, pentru că nu au venit în ajutorul lui Iahve; ei nu au ajutat pe Iahve împotriva celor care dețineau forța (în Canaan). အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202023 «Blestemat să fie Meróz!», a zis îngerul Domnului, «blestemați, blestemați pe locuitorii lui! Căci nu a venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre eroi». အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu23 Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, Căci n-au venit în ajutorul Domnului, În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193123 Blestemați Merozul, zice Îngerul Domnului, blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci ei n‐au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului printre viteji. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Îngerul Domnului S-a dus, Pân’ la Ghilgal, și-astfel a spus, Când, la Bochim, a poposit: „Eu, din Egipt, v-am izbăvit, Căci din robia cea amară V-am scos, ca să vă dau o țară, Așa cum am făgăduit În vremea-n care am vorbit Cu-ai voști’ părinți. Atuncea, Eu Am zis că „legământul Meu, Nu am să-l rup, nicicând, cu voi”.
Israeliți-au zis apoi: „Cine sunt cei cari – dintre noi – Nu s-au suit la adunare, Atunci când mers-am fiecare, Să stăm în fața Domnului, Pentru a cere sfatul Lui?” De-aceea ei au întrebat, Pentru că toți s-au fost legat, Cu jurământ, contra oricui N-ar merge-n fața Domnului, La Mițpa. Ei, când au jurat, În acest fel, au cuvântat: „Cu moartea, fi-va pedepsit, Cel ce, la Mițpa, n-a venit!”
După Barac – acela care Pe-Abinoam, tată, îl are, Iar locu-n care a trăit, Chedeș-Neftali e numit – Debora-n grabă a trimis, Pe niște slugi și-apoi i-a zis: „Ascultă ce a poruncit Domnul, atunci când mi-a vorbit: „Du-te spre vârful muntelui Cari este al Taborului Și ia cu tine zece mii, Dintre ai lui Neftali fii Și dintre ai lui Zabulon.
Apoi, Îngerul Domnului A coborât, din cerul Lui, Și-a mers la Ofra. El a stat Sub un stejar, acolo-aflat. Ioas era stăpânul lui – Adică al stejarului. Pe Ghedeon, fiu, îl avea Și din Abiezer venea, După familia tatălui. În vremea ‘ceea, fiul lui – Cari Ghedeon a fost chemat – Era cu teascul său aflat În acel loc și grâu bătea, Căci să-l ascundă, el voia, Din fața Madianului.
Când Ghedeon a poposit Lângă Sucot, a îndrăznit Să ceară oamenilor care Erau acolo, de mâncare: „Vă rog, câteva pâini să dați, Oștenilor cu mine-aflați, Căci sunt flămânzi și obosiți. Iată că noi suntem porniți În urmărirea lui Țalmuna Și-a lui Zebah. Cei doi sunt una, Căci împreună-s așezați, În Madian, ca împărați.”
Saul, pe David, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată, pe fiica mea cea mare – Cea cari Merab, drept nume, are – Am hotărât să ți-o dau ție De-acuma, spre a-ți fi soție. Un lucru vreau să împlinești: Cu vitejie să-mi slujești, Purtând războaiele pe care, Al nostru Dumnezeu le are.” În acest fel, Saul vorbea, Pentru că-n sinea lui gândea: „Nu vreau, mâna, pe el a-mi pune. Las Filistenii a-l răpune.”
Ascultă-l dar, pe robul tău, Și-apoi să judeci cu dreptate, Tot ce-ți voi spune, împărate. Dacă cumva, e Dumnezeu Cel ce te-ațâță, tot mereu, În contra mea, zic să primească Mirosul ce-o să-l răspândească Un dar, ce este de mâncare, Adus de noi, de fiecare. Dar dacă nu e Dumnezeu, Ci ațâțat ești tu, mereu, De către oameni, să se știe Că blestemați doresc să fie, În fața Domnului ceresc, Fiindcă ei mă izgonesc Din moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Zicând: „Să pleci, unde voiești, La domni străini, ca să slujești.”