Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 5:19 - Biblia în versuri 2014

19 Toți împărații au venit Și-o bătălie au pornit, Lângă Tanac. Ei s-au luptat Și la Meghido. N-au luat Nici aur, nici argint apoi, Și nici o pradă de război. Lupta aceasta-ncrâncenată, În Canaan fusese dată.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

19 Regii au venit și s-au luptat. Regii Canaanului s-au luptat atunci la Taanah, lângă apele Meghido. N-au luat niciun câștig, nici măcar un pic de argint.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Au venit regii și au început lupta. Atunci, regii Canaanului s-au luptat la Taanah, lângă apele Meghido. Dar nu au luat ca pradă nici măcar un pic de argint!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Au venit regii și s-au luptat; atunci s-au luptat regii din Canaán la Taanác, la apele Meghído, însă pradă de argint nu au luat.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Împărații au venit, s-au luptat; Atunci au luptat împărații Canaanului, La Taanac, la apele Meghido; N-au luat nicio pradă, nici argint.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Împărații au venit, s‐au războit. Atunci împărații Canaanului s‐au războit în Taanac la apele Meghidoului, dar n‐au luat pradă de argint.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 5:19
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Avram privi la împărat Și-apoi, astfel a cuvântat: „Ridic mâna spre Dumnezeu Cel Prea Înalt, spre Domnul meu, Spre Ziditorul cerului Precum și al pământului,


Cain, de la Domnul, a plecat Și-n țara Nod s-a așezat – La est de Eden era ea; Prin „Nod”, „fugă” se-nțelegea.


Urma apoi, Bana, cel care, Pe Ahilud, părinte-l are. El, de Meghido, răspundea Și de Bet-Șean; de-asemenea, De la Țartan, sub Izreel – Chiar din Bet-Șean – era tot el Îngrijitor. Mai priveghea Abel-Mehola și-ajungea, Pân’ la Iocmeam, puterea lui.


Când era-n Iuda Iosia, Neco peste Egipt domnea Ca Faraon. El a purtat Război, la râul Eufrat, Cu împăratul cel pe care Asiria în frunte-l are. Iosia-ngrabă a pornit Și la Meghido a ieșit În calea Faraonului. Când l-a văzut în fața lui, Neco pe el a tăbărât Cu oastea și l-a omorât.


Dar Iosia nu a voit S-asculte ceea ce-a rostit Neco – deși cuvântul lui, Venea din partea Domnului – Ci grabnic el s-a ridicat Și hainele și le-a schimbat Dorind să plece mai apoi, Contra lui Neco, cu război. Astfel, cu oastea, a pornit Și la Meghido a ieșit În calea împăratului.


Îți vinzi poporul, pe nimic; Nu pui pe el preț, nici un pic.


Peste Tanac, a stăpânit Un altul, iar alt împărat, Peste Meghido s-a aflat.


Iată ce stăpânire dar, Avea Manase-n Isahar Și în Așer: de la-nceput, Copiii săi au deținut Doar a Bet-Șeanului cetate, Cu satele învecinate. Apoi, Ibleamul l-au primit, Cu-ale lui sate, negreșit, Cu tot ținutul Dorului Și satele din jurul lui; Au stăpânit peste En-Dor Și peste-al său întreg popor; Peste-al Tanacului ținut Cu satele ce le-a avut, Peste Meghido – unde sânt Trei înălțimi pe-al său pământ – Cu satele ce-l însoțesc Și cu cei ce le locuiesc.


În urmă, duhurile-acele, Cari s-au vădit că-s duhuri rele, În locul care se numește Armaghedon – pe evreiește – I-au strâns pe marii împărați Care, pe lume, sunt aflați.


Și am văzut fiara cea mare Și pe-mpărații ce îi are – Cu oștile ce-i însoțeau – Că pregătiți cu toți erau, Șezând în așteptare-apoi, Gata să-nceapă un război, Cu Cel care era călare Și cu a Lui oștire, mare.


Manase nu i-a izgonit – Nici el – pe cei ce s-au găsit În locul cari Bet-Șean se cheamă, Nici din Tanac – de bună seamă – Nici din Ibleam și nici din Dor Și nici de primprejurul lor. Cei ce-n Meghido s-au aflat, Și ei – de-asemeni – au scăpat, Pentru că n-au fost izgoniți; La fel cei care, aciuiți, Erau în satele pe care Meghido-n jurul său le are. În ăst fel, neamul Canaanit, Ca să rămână-a reușit, În țară, în continuare.


La Haroșet-Goim, de-ndat’, Sisera-atunci și-a adunat Pe toate cele nouă sute De care, ce-s din fier făcute, Și a pornit cu oastea lui, Spre apele Chisonului.


„Eu cred că, pradă, au aflat Ai noștri, iar apoi au stat S-o-mpartă. Astfel, câte-o fată, La fiecare-i va fi dată; Sau poate două fete are Ca să primească fiecare. Multe din hainele vopsite Sunt, lui Sisera, dăruite. Straiele-s la gherghef cusute, Iar câte două sunt făcute Să șadă pe grumazul lui – Pe al biruitorului!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ