Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 4:4 - Biblia în versuri 2014

4 În acel timp, judecător, Peste Israeliți, domnea Debora, cea care avea Un mare dar de prorocie, Și-i a lui Lapidot soție.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 În perioada aceea, în Israel judeca o profetesă pe nume Debora, soția lui Lapidot.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 În acele vremuri, era ca judecător în Israel o profetesă care se numea Debora – soția lui Lapidot.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 În acel timp, judecător în Israél era Debóra, profetesa, soția lui Lapidót.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Pe vremea aceea, judecător în Israel era Debora, prorocița, nevasta lui Lapidot.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și Debora, o femeie prorociță, nevasta lui Lapidot, judeca pe Israel în vremea aceea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 4:4
13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Hilchia – preotul cel mare – Cu Ahicam – acela care Era al lui Ștefan fecior – Și cu Asaia și Acbor, La Hulda merseră, căci ea Era nevasta ce-o avea Șalum – al lui Ticva fecior, Și-al lui Harhas – cari păzitor Era atuncea așezat, Peste veșminte, la-mpărat. Ea, prorociță, se vădea Și la Ierusalim ședea.


De Tobia și Sambalat, Adu-Ți aminte, ne-ncetat, O Doamne, Dumnezeul meu! Adu-Ți aminte, tot mereu, De prorocița ‘ceea care, Noadia, drept nume are Și de prorocii ce-au cătat Ca să mă sperie, ne-ncetat!


A lui Aron soră, Maria, Ca să-și arate bucuria, Atunci, în mână a luat, Iute-o timpană și-a cântat. Femeile, când au zărit-o, În mare grabă-au însoțit-o. Timpane-n mâini, ele, purtând, Au mers pe urma ei, jucând.


Tu, fiu al omului, vorbește Și împotrivă prorocește, La cei care se dovedesc Precum că prorocii rostesc, Pe gustul inimilor lor Și-l rătăcesc pe-al Meu popor!


Iată că Eu te-am izbăvit Din al Egiptului ținut, Unde tu, rob, ai fost făcut. Te-am scos din casa de robie, Căci libertate ți-am dat ție. ‘Naintea ta, trimis-am Eu, Atunci, pe Moise – robul Meu – Pe-Aron și pe Maria-apoi!


O prorociță se găsea, Acolo; Ana se numea, Fiind a lui Fanuel fată – Așer, de neam. Înaintată Era, în vârstă. A trăit – După ce s-a căsătorit – Doar șapte ani cu-al ei bărbat.


Acesta, patru fete-avea Și fiecare prorocea.


Orice femeie, de la voi, Dacă se roagă – sau, apoi, O prorocie, a rostit – Fiind cu capul dezvelit, Ea, negreșit, păcătuiește, Căci, pe-al ei cap, îl necinstește, Pentru că ea-i ca una care E rasă-n cap și, păr, nu are.


În felu-acesta – vă spun eu – Că nu mai e Grec sau Iudeu, Nici rob sau slobod, printre voi, Precum nu mai este apoi, Nimeni de parte bărbătească Și nici de parte femeiască, Pentru că toți – neîndoios – Ajuns-au una, în Hristos.


Iabin avea o oaste mare, Precum și foarte multe care; Din fier, carele s-au făcut Și nouă sute a avut. Israeliții, greu, gemeau, Căci douăzeci de ani erau, De când Iabin i-a apăsat. Atunci, la Domnul, a strigat, Înspăimântat, al lor popor


Întotdeauna, ea ședea Sub un finic ce se numea Drept „al Deborei” și-l găsim În muntele lui Efraim, Chiar între Rama și Betel. Acolo-ntregul Israel Mergea, de fiecare dată, Când aștepta o judecată.


Debora și Barac – cel care, Pe-Abinoam, tată, îl are – În ziua ‘ceea, au cântat, Cântecu-acesta, minunat:


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ