20 El a mai zis: „Să te așezi, În ușă și să priveghezi, Iar dacă vine cineva Și te va întreba, cumva, „Este vreun om aici?”, să spui: „La mine-n cort, nimenea nu-i”.”
Când Absalom, slugi, a trimis La casa omului și-au zis „Unde se află-ascunși cei doi?”, Femeia le-a răspuns apoi: „Și Ahimaț și Ionatan – Așa precum aveau în plan – Peste pârâu eu i-am văzut, Că-n mare grabă au trecut.” Slugile-atunci i-au căutat Și pentru că nu i-au aflat, Au zis apoi: „Nu îi găsim. Să mergem la Ierusalim.”
A zis apoi, către Iael: „Te rog, puțină apă vreau Să-mi dai acuma, ca să beau, Fiindcă-s tare însetat.” Ea, lapte, din burduf, i-a dat Și-n urmă, l-a acoperit, Să fie, de priviri, ferit.
Femeia a încuviințat, Iar după ce el s-a culcat, Mâna, pe un țăruș, a pus – Aflat la cort – și-a mai adus Și un ciocan. Apoi Iael, Tiptil, se-apropie de el Și-n tâmplă-n urmă, i-a bătut Țărușul care i-a trecut Prin cap, încât l-a țintuit Jos, la pământ, și a murit.