13 La Haroșet-Goim, de-ndat’, Sisera-atunci și-a adunat Pe toate cele nouă sute De care, ce-s din fier făcute, Și a pornit cu oastea lui, Spre apele Chisonului.
13 Atunci Sisera s-a deplasat împreună cu toate cele nouă sute de care de fier, luând pentru luptă pe toți oamenii care erau cu el. Au mers de la Haroșet-Goiim până la valea Chișon.
„Pe toți prorocii cei pe care Idolul vostru – Baal – îi are Să puneți mâna, de îndat’!” – Ilie-n urmă a strigat Poporului. „Prindeți-i dar! Unul să nu scape, măcar!” Toți au fost prinși, precum a spus, Și-apoi poporul i-a adus În fața lui. El i-a luat, I-a dus și i-a înjunghiat Lângă un râu, Chison, numit, Și-astfel prorocii au pierit.
Ei au răspuns atuncea: „Știm Că muntele ce l-am primit Ca să-l avem de locuit, E mic și nu e altă cale, Căci Canaaniții cei din vale – De la Bet-Șean și Izreel – Care de fier au toți, la fel.”
Domnul, pe Iuda, l-a-nsoțit Și astfel el a reușit, Pe toți, să poată să-i înfrunte, Și a ajuns stăpân, pe munte. Un lucru nu a izbutit: Acela de-a fi izgonit Locuitorii cari erau În jurul lui și-n câmp ședeau, Pentru că ei, piept, i-au ținut, Căci, din fier – care – au avut.
În grabă, oameni au venit Și pe Sisera l-au vestit Cum că Barac – acela care Pe-Abinoam, tată, îl are – S-a îndreptat, cu oastea lui, Spre muntele Taborului.
Spre malul râului Chison, În urmă, să vă îndreptați Și tabăra să v-așezați. Eu, pe Sisera, către voi, Îl voi împinge mai apoi, Cu toate carele pe care Oștirea lui Iabin le are. În felu-acesta, iată, vreau, În mâna voastră, să îi dau.”
Toți împărații au venit Și-o bătălie au pornit, Lângă Tanac. Ei s-au luptat Și la Meghido. N-au luat Nici aur, nici argint apoi, Și nici o pradă de război. Lupta aceasta-ncrâncenată, În Canaan fusese dată.